Ma uit pe fereastra. Cat vezi cu ochii, numai camp. Poti urla cat vrei, nimeni nu te aude. Fereastra e murdara. Nu conteaza asta, pot privi oricum. Pot privi prin fereastra asta in afara si pot urla in mine pana la epuizare. E prima data cand vad in fereastra, fereastra prin care pot privi in afara, si nu in oameni fereastra prin care pot privi lumea... Nu conteaza ca e murdara...am un camp in fata ochilor si-l privesc. Mereu am stiut ca desertaciunea si goliciunea sunt cele mai greu de suportat. Ma intreb acum oare unde incepe si unde se termina campul acesta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu