Nu mai ravnesc la fericire pentru ca o am deja. Multumirea la fel. Implinirea mereu va fi alta. Linistea mi-o voi recupera treptat, in momentul in care voi invata sa ma detasez de tot ce stiu ca-mi face rau dar ma incapatanez sa raman, sa am si sa-mi doresc.
Nu suntem doi la fel pe acest pamant. Candva traiam linistita pentru ca nu aveam asteptari de la nimeni. Singurele asteptari le aveam de la mine. Stiam ca daca ma dezamagesc ma pot uri o vreme indelungata, dar la un moment dat tot ma voi ierta.
Cand s-a schimbat asta? Cand am uitat cine eram si am ales o alta cale?
Stiu ca mereu voi avea intrebari fara raspuns si raspunsuri la intrebari pe care niciodata nu mi le-am pus.
Ciudat...ma vreau inapoi!Inapoi e un cuvant cu dus si intors. Cel putin azi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu