Ieri am stat in Unirii pe banci. Mi-am facut timp. Am fumat o tigara. Mi-au trecut prin minte anii studentiei in care in fiecare zi drumul meu trecea pe acolo.Am fumat o tigara. Am zambit si-am plecat. N-am pierdut chiar tot.
Azi o fata de varsta mea dadea cu mopul in holul de la intrarea firmei in care lucrez. Imaginea ei trista si mopul care-i aduce banutii in fiecare luna, au starnit controverse in randul colegilor mei. De ce nu poate lucra cu noi sus la birouri, de ce nu o putem saluta? De ce nu o putem intreba ce mai face? - putem. Trebuie doar s avrem. Luam totul de la viata si de la oameni, insa nu dam cat am fi vrut sa dam -nici vietii, nici oamenilor.
Maine plecam. La Valiug. Resimt deja linistea din mai. Am spus mereu ca am sa ma intorc. Acolo, in natura, sus sus, sa simt cum linistea vibreaza in mine, sa simt libertatesi viata in mine. Am emotii.
Mi-e dor parca...Va fi frumos. Oamenii cu care merg sunt extraordinari. Abia acum am realizat asta - sunt inconjurata de oameni extraordinari!
Ce au atat de extraordinar in ei? - SIMPLITATEA!
Noapte fara de vise voi avea...shh...daca e sa visez, sa visez numai in somn!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu