Punct...si de la capat!

...am stat mult si m-am gandit ... ceva trebuia sa se intample. Si s-a intamplat.

Da. Punct. Punctul meu a fost pus. Mi-am incheiat socotelile cele mai grele cu mine, am aruncat tot raul din sufletul meu, rau provocat de nu stiu cine, raul care pana la capat m-ar fi distrus, raul pe care l-am tot vazut la altii si m-am temut! Pot sa zic ca am scapat de cel mai urat lucru din lume - iluziile - pot sa zic ca nimic n-o sa ma faca sa ma intorc, pot sa zic ca in cele din urma merg inainte ... inainte... inainte! Si nu-mi pare rau! Am vazut abia acum adevarata mea viata si n-o sa fug de ea, o sa-mi strig durerile si nemultumirile in continuare, cu voce tare, sa ma auda toti, n-o sa-mi fac rau prin tacere, n-o sa ma chinui singura. Nu! Sunt cea mai importanta persoana pentru mine. Azi am zis: punct ... si de la capat! Capitolul asta cred ca e pe placul meu. Azi sunt fericita. Saptamana asta am fost fericita. N-am urat. N-am facut nimic ce as putea regreta mai tarziu, m-am jucat carti, si mafiotii si ratele si vanatorii si solitaire, am ras si am glumit, am dormit mai mult ca niciodata. Si la gata, am vazut ca timpul trece prea repede pentru mine. Timpul meu trece atat de repede incat nu mai am timp de iluzii, de vise si sperante aiurea!
Punct ... si de la capat - este exact ce mi-am dorit. Si ceea ce ar fi trebuit sa fac de ani de zile!
Intr-adevar, viata are sens! Lumea are sens. Totul are...