Pentru tine

Cand ai chef sa vorbesti, eu sunt aici; Cand n-ai chef sa vorbesti, eu sunt tot aici, in speranta ca poate la un moment dat o sa ai chef sa vorbesti; Cand iti vine sa plangi, eu sunt aici, numai pentru tine; Cand iti vine sa razi, eu sunt aici, sa ma bucur impreuna cu tine; Cand iti vine sa stai in Unirii, pe banci, eu sunt si aici si acolo, sa stam impreuna; Cand ai chef sa umbli mult pe jos, probabil o sa-ti fiu alaturi; Cand ai adunat tristete in tine, eu voi fi aici ... sa te fac sa zambesti; Cand ... Oricand ... Mereu ... Numai pentru tine ... Eu... La fel ... Dintotdeauna Eu!
Cand o sa crezi ca singuratatea e tot ce ti-a mai ramas, eu o sa fiu aici sa-ti demonstrez ca nu e asa!!! Sa-ti demonstrez ca fiecare perioada are sensul ei, ca fiecare durere merita sa fie intre noi, ca probabil tristetile cele mai grele aduc cele mai dulci bucurii. Si mai ales, ca fericirea si multumirea pe termen scurt nu duc tocmai la o viata linistita. Si mai mult, sunt lucruri pe care trebuie sa le acceptam, fara sa punem intrebari: Dar de ce? Cum? Cand?

Si sunt oameni pe care trebuie sa-i acceptam pentru ca deja fac parte din viata noastra.
Cu toate ca niciodata n-o sa stim daca am facut alegere buna primindu-i! O sa stim doar ca am facut o alegere proasta lasandu-i sa plece ...

Orient Express Timisoara - Resita!

Trenul meu era la 07:43. Din nu stiu ce motive ceasul meu nu a sunat de dimineata, ceea ce mi-a dat mari batai de cap. M-am trezit la 07:10 si am facut in 7 minute toate lucrurile care in mod normal si obisnuit le-as fi facut cam intr-o ora, poate chiar mai bine. In cele din urma, am ajuns la gara ... cer un bilet...pana la Voiteni, cu reducere. "Unde???", ma intreaba doamna care statea incruntata dincolo de geam. Zic V O I T E N I. Aaaaa....ok....imi scoate bilet, imi impinge restul prin mini-gaura aia in care de abia imi intra mie palma, si la final imi ureaza calatorie placuta si o zi buna(da, o zi buna, ca prezentatorii de stiri, cum zice o prietena de-a mea). Ai de mine am zis....o sa-mi mearga bine toata ziua. Asta pana am ajuns in tren. Si ce crezi ca vad...La clasa I, in trenul Voiteni -Resita, un frig de-ti picau ochii. Dar aveau oamenii covoare pe holuri si in compartimente, iar caldura ba. Si tablouri cu diverse peisaje care mai de care mai patrunzatoare, dar lumina sa le vezi...ba! Oh my God... Traim in Romania si-am uitat asta! Cel mai fain e cand trebuie sa cumperi bilet din tren. NU. Cel mai fain e cand trebuie sa cumperi bilet cu 15 secunde inainte sa te dai jos, pentru ca nasul doarme sau cine stie ce face el in compartimentul de servici. Si intri in gara in Timisoara de exemplu si el vine repede: "Biletele la control" cand stie prea bine ca 85% din calatori nu au bilet, pentru ca au urcat din celalalt tren. Si-ti cere banii pe bilet si face biletul uitat. Sau zice: "Da-mi si mie 1 leu, bei si tu un suc, beau si eu o bere!" Ei la dracu...la cata populatie in tren, bea jumatate din berea care e la primul chiosc, pe peron.
Si acum, daca zic ca de asta nu merge tara bine, ce-o sa ziceti? Ca-s nebuna, nu?

Pain...

Mi-a atras atentia in mod deosebit. Pare a fi cea mai expesiva forma de a vedea realitatea...

School sux

Ceva se intampla. Ceva. Ceasul meu nu mai suna a nebunie in fiecare dimineata la ora 6,45 semn ca de la o vreme se prea poate sa nu ma mai urasca. Timpul e prea putin sau prea "deloc" ca sa fac tot ce vreau sa fac, ca sa stau aiurea si sa ma gandesc doar. Ca sa-mi fac planuri de viitor. Sau nu neaparat. Ca sa-mi fac planuri. Ca sa stiu la ce sa ma astept de la mine, ca sa-mi gestionez oarecum nevoile si resursele necesare sau resursele disponibile pentru acoperirea acestor nevoi. In termeni economici - un Fond de rulment si un Necesar de fond de rulment. De cele mai multe ori Necesarul de fond de rulment se dovedeste a fi mai mare decat Fondul de rulment disponibil ceea ce nu duce la o viata fericita. Ce e de facut? Care sunt cauzele? Ce ar trebui sa facem? Eu ce ar trebui sa fac? Care este tendinta? De crestere, de scadere...
STOOOOOOOOOOP!!! ANALIZA SHIT! Innebunesc... si-mi si place totodata sa innebunesc. NU analiza. In fine, scoala, licenta, proiectele si toate cele, viata in ansamblu, viata mea a inceput s-o ia pe un drum mai altfel decat cel pe care mi l-am ales la inceputul anului. Nu e de rau asta! E undeva in cadru. De cateva saptamani nu ma mai gandesc, de cateva saptamani sunt un om care a uitat de dureri si de dorinte. De iluzii, in general. Azi sunt un om care cunoaste limitele normale ale sperantei, care nu-si mai doreste nimic din ce nu poate avea. Si nimic din orice altceva. Sunt un om care a inteles ca daca faci un bine, sau daca vrei sa faci un bine esti luat de prost sau...ceea ce vrei tu sa faci este interpretat gresit. Cu toate astea, azi sunt omul care si asa, vrea sa faca un bine. Sau mai multi de bine. Si tot azi sunt omul care a inteles ca nu este intrutotul vindecat, sunt omul care oarecum a dat inapoi, sunt omul pus pe ganduri ... De cateva saptamani pot zambi sincer. Dar pot de asemenea sa si plang. la fel de sincer. Sunt omul care nu s-a vindecat si care probabil n-o sa se vindece niciodata de ranile si durerile sufletesti. Tot ceea ce pot face e sa nu mai pun sare...si nu mai pun. Sunt omul care a prins drag de omul de langa ... sunt omul care pe zi ce trece prinde tot mai mult drag. Sunt omul care ... sunt omul care , azi spune ca nu-i pasa de nimic. si...sunt omul care zice School sux! si Life goes on!

Comeback...fabulos!

M-am intors de la aceeasi discoteca care saptamana trecuta mi-a lasat un gust amar. N-o sa comentez nimic din ce nu merita comentat, nici lumea, nici muzica, nici atmosfera. mi-am dat seama ca fiecare are dreptul sa traiasca asa cum isi doreste. Si punct! Este azi, 16 martie ora 01:26 ... si fumand o tigara pe terasa, la mama acasa, am observat trei copaci infloriti in fata blocului de vis-a-vis. Semn ca o iarna care n-a fost prea iarna, a trecut. Copaci pe care, sincer sa va spun, pe zi, nici macar nu mi-as fi dat seama ca exista. Ce sa mai zic de florile care intregesc peisajul. Cred totusi ca traiesc o primavara frumoasa. Sa auzim de bine numai... have fun, maine, in primavara asta, in anul asta si in viata asta. Pare mai mult o urare de An Nou. Mie imi place sa amintesc, de fiecare data, ca totusi avem o mie de motive pentru care sa traim la fel de frumos ca si pana acum. Si cum somnul este parte integranta din mine(si cred ca nu numai din mine0 o sa dorm in urmatoarele 6 ore...Sper sa fie macar 6!

Unirii, Unirii...si iar Unirii!(13 martie 2008)

...ma simt de parca ar fi prima data cand ma intalnesc cu tine, pe banci in Unirii. Nu e tocmai de stat, vantul ma lasa fara vlaga si fara cuvinte, somnul s-a intors la mine in cele din urma, ca sa ma chinuie. Si reuseste. Rolul il prinde destul de bine. Razbunarea lui e cea mai dura. Si mai dulce totodata. Nimic nu ma poate face sa-mi doresc mai mult decat ce-mi doresc acum. La lene am renuntat de mult, la tine nu. Nu inca. Nu acum. Nu niciodata. Daca ar fi sa-mi doresc ceva mai mult, ar fi sa-mi doresc sa fii cu mine acum. In Unirii pe banci.sa stam, chiar daca nu-i de stat, chiar daca-i frig. Ca dracu. Sau oriunde altundeva. Nu-mi pasa. Da, nu-mi pasa! Ma simt de parca n-as fi dormit de o saptamana sau de parca as fi dormit o saptamana, in continuu, intr-o camera cu ferestrele inchise si cu obloanele trase, intr-o camera rece, cu pereti umezi. Ma simt de parca ultima mea scapare ar fi el(somnul), insa el e departe, analizandu-mi fiecare miscare, punandu-si al punct ultimele detalii pentru crunta lui razbunare.
Si daca mi-e dor de tine...mi-e dor...si-atat!
Nimic din ce as putea face eu, nu cred sa schimbe ceva. Ceva in lume. Ceva in viata mea. Ceva pe banci, in Unirii.
Cu siguranta stiu un lucru: n-ai sa vii!
Si n-ai venit!

Impresii de 8 Martie!

Ziua incepuse promitator, lasand la o parte faptul ca mama ma tot batea la cap: "mergi cu mine la Cantina Uzinei...hai vino..." Cica ceva partid politic (nu dau nume) a organizat o mini petrecere cu bufet suedez, sampanie, spumante, cafea, Cola si Fanta ... pentru prostime toate astea, ca o pre-campanie electorala. Cu ce scop? Ca multimea satisfacuta de un pahar de Cola si un bufet suedez, sa voteze liderul partidului, liderul partidului care probabil are 4 clase intr-un sat de langa Bocsa! Mi-e rau fratilor, mi-e rau!!!
Apoi am mers la Insomnia, ceva bodega cu pretentii de club, unde niciodata nu au nimic din ce-ti doresti prima data. Tu ceri meniu, ei zic:"degeaba...in meniu scrie multe...asta nu inseamna neaparat ca avem!"Na bine...Dar ce aveti atunci?Aia nu, aia nu, aia nu..."Pai...n-avem azi, dar de obiecei avem!" Super scuza nu? Ca un copil in clasa a 4-a:"Toate lectiile le-am invatat, numai asta nu...si chiar din asta m-a ascultat." In cele din urma ne serveste o domnisoara foarte respectuasa, folosind pronumele de politete la persoana a II-a plural, dupa care o doamna mai in varsta se indreapta vertiginos spre masa la care stateam eu si fetele, cu trei garoafe si trei siocolate Novatini la 30 grame. Si noi eram 4 fete. Ops...cum facem? Le-a impartit si a plecat. Vine dupa alte 5 minute si o "serveste" cu o garoafa si o ciocoilata Novatini la 30 de grame si pe cealalta prietena a mea.Cool.
A...si asta nu e tot. M-am razgandit si am zis ca merg si eu la discoteca. Asa, sa nu zicca n-am fost. Alta dezamagire si acolo. Limita de varsta este de 15-16 ani, fete numai in fuste scurte si decolteuri, cu berea in fatza, distractie...iuresh!!! Ideea in sine era ca la un moment dat ma simteam batrana acolo si mi-am adus aminte de copilaria mea, de mine la 15 ani si ... cu siguranta nu pierdeam noptile prin discoteci. S-a organizat un concurs, fetele au participat. O fetitza, fiind rugata sa se prezinte, spune urmatoarele: Buna, sunt Roxi din Reshitza, am 14 ani si am venit sa ma distrez!!!" Multimea innebunita o aplauda. Stati oameni buni...fata e din Reshitza, are 14 ani, mama ei stie unde umbla? Nebunie...
Am plecat acasa, trista si dezamagita...si ma gandeam ca poate in urmatorii 2 ani, in discoteci vor fi mese speciale pentru schimbat scutece. Si ca poate, intr-o luna sau doua daca ai mai mult de 20 de ani nu mai poti merge la discoteca pentru ca esti batran.
Oricum nu pierd nimic!
Cam asta a fost 8 Martie! Din punctul meu de vedere, super. Tu ce zici?

Punct...si de la capat!

...am stat mult si m-am gandit ... ceva trebuia sa se intample. Si s-a intamplat.

Da. Punct. Punctul meu a fost pus. Mi-am incheiat socotelile cele mai grele cu mine, am aruncat tot raul din sufletul meu, rau provocat de nu stiu cine, raul care pana la capat m-ar fi distrus, raul pe care l-am tot vazut la altii si m-am temut! Pot sa zic ca am scapat de cel mai urat lucru din lume - iluziile - pot sa zic ca nimic n-o sa ma faca sa ma intorc, pot sa zic ca in cele din urma merg inainte ... inainte... inainte! Si nu-mi pare rau! Am vazut abia acum adevarata mea viata si n-o sa fug de ea, o sa-mi strig durerile si nemultumirile in continuare, cu voce tare, sa ma auda toti, n-o sa-mi fac rau prin tacere, n-o sa ma chinui singura. Nu! Sunt cea mai importanta persoana pentru mine. Azi am zis: punct ... si de la capat! Capitolul asta cred ca e pe placul meu. Azi sunt fericita. Saptamana asta am fost fericita. N-am urat. N-am facut nimic ce as putea regreta mai tarziu, m-am jucat carti, si mafiotii si ratele si vanatorii si solitaire, am ras si am glumit, am dormit mai mult ca niciodata. Si la gata, am vazut ca timpul trece prea repede pentru mine. Timpul meu trece atat de repede incat nu mai am timp de iluzii, de vise si sperante aiurea!
Punct ... si de la capat - este exact ce mi-am dorit. Si ceea ce ar fi trebuit sa fac de ani de zile!
Intr-adevar, viata are sens! Lumea are sens. Totul are...

A inceput si scoala....

...si nu stiu cum arata...am avut o saptamana numai a mea, in care am renuntat la "a mai sta cu nasul in carti" pentru ca mi s-a spus ca e vremea sa ma bucur de ceea ce am eu, sau au altii si impart cu mine. Am vazut ca exista si oameni buni, poate mai buni ca mine, am vazut ca pentru cineva sunt intr-adevar importanta, am vazut ca lumea ma place si ma asteapta...si m-am bucurat! Eu am valoare, lumea mea are valoare ...altii au valoare, lucrurile nu stau intocmai cum mi-am inchipuit eu si tot asa...
Totul este relativ simplu ... astept o noua saptamana cu totul altfel...