Nu intamplator

M-am trezit cu un entuziasm si-o pofta de a trai azi numai pentru azi. Sa nu ma uit in urma. Sa nu imi mai doresc nimic din ce am avut si nu mai am. Si sa imi petrec anii cei mai frumosi, toti anii de acum inainte, intre cei mai minunati si naturali oameni care mi-au intrat in viata. 

Poate ca nu intamplator, inainte de toate ne iubim si ne respectam unii pe altii.  Nu intamplator exista oameni in vietile noastre care isi asuma faptul ca pot sa ne piarda daca indraznesc sa ne puna fata in fata cu noi si sa ne deschida rani. Nu intamplator exista oameni care nu ne dau voie sa ne intoarcem in trecut si ne justifica prin faptul ca acolo am fost si am trait candva.

Sunt oamenii care, dincolo de imperfectiune, ne iubesc si au incredere in noi, chiar si atunci cand noi nu mai avem. Si apar la momentul potrivit, de parca ar sti sau ar simti ca avem nevoie de ei. De parca asta ar fi misiunea lor in viata asta.

Singuratatea ai neincrederea ar trebui sa ramana in trecut, iar noi acolo nu mai avem ce cauta. Daca nu ai inca un astfel de om in viata ta, nu te opri din cautat. Iar daca nu ai cautat, incepe sa o faci.