Despre povesti:)

    Uneori, din cauza ca nu avem pe ce sa ne scriem gandurile si sa le trimitem catre cei pe care ii iubim, preferam sa ne reprimam sentimentele si sa le transformam in trairi interioare, de care numai noi sa stim.         Alteori gasim solutii si cele mai profunde simtiri ale noastre ajung la ei. Moment in care realizam ca am scos din noi niste cuvinte care ni se par prea mari si ne temem atunci ca oamenii ne-ar putea judeca. Da, iubim oamenii si-i iubim atat de mult incat indiferent de ce ar putea sa creada despre noi, le spunem, in diverse moduri. Si mirati de reactia lor si de faptul ca simt aproape acelasi lucru pentru noi, simtim ca intreaga lume e a noastra. Si chiar e, in acele momente:
 
 -   Ceea ce vrem sa transmitem oamenilor, altfel decat o facem in mod obisnuit, este ca ne simtim speciali, unici si nemaipmeniti in preajma lor. Credem ca sunt exact ceea ce ne lipsesc, la nivel psihic, pentru a ne simti intregi. Nu stim exact ce fac si cum fac si cine sunt, insa sunt unici si ne fac sa fim la fel. Ii iubim in primul rand pentru ceea ce sunt, apoi pentru ceea ce putem fi in preajma lor, NOI, sinceri si transparenti. Ii mai iubim pentru ca fac din noi oameni mai buni si mai echilibrati. Poate ca viata noastra ar fi fost la fel de buna si fara ei, insa cu ei e aproape de ceea ce ne dorim sa facem din noi. Poate ca am fi putut trai si fara ei, insa nu am fi avut pe cine sa asteptam zile intregi. Poate ca sunt exact ceea ce viata ne da, ceea ce meritam, ceea ce trebuie sa avem. Si daca uneori suntem prea agatati de ei si incercam sa ii posedam si sa ii avem numai pentru noi, e pentru ca nu vrem sa ii pierdem din cauza ca i-am asteptat ani la rand. Si poate, ne inchipuim ca sunt sensul nostru, si vrem sa nu plece niciodata de langa noi. Si vom fi mereu aici si cand au nevoie, si cand nu au nevoie de noi.
    Ii iubim azi pentru entuziasmul si pofta care ne-o dau de trait, dezinteresat. -

Alteori ne ascundem in spatele unor ziduri si ne generalizam povestile atat de mult incat fiecare om care ne inconjoara se regaseste acolo. De fapt exista o poveste  unica si ma duce cu gandul la acei oameni (sau acel om, singurul om) care ma fac sa nu mai termin niciodata o poveste. Prima poveste adevarata:)

Multumesc.