M-am trezit ca imi curge prin vene azi aburul toamnei in care tocmai intram si al adolescentei pe care uneori o retraiesc cu emotie. Mi-au fulgerat prin gand toate amintirile (bucurii, frustrari, uri, neajunsuri, fericiri, impliniri) din anii ce au trecut si realizez ca parca sunt tot acolo si intr-o forma sau alta as ramane. Ca anii n-au trecut dar nici pe loc n-au stat. Doar oamenii sunt altii. Si azi, nu-mi pare ca se petrece cu oamenii (uneori) altfel decat se intampla cu hainele. Vechi. Zic azi. Pe maine inca il astept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu