Increderea si simplul fapt ca oamenii ne plac si ne considera responsabili (si capabili) - sunt lucruri care ne fac sa ne atasam de ei. Inconstient uneori, constient alteori. Ne trezim dupa o vreme ca ne placem unii pe altii si ne placem atat de tare incat ne daruim cu totul unii altora - ne daruim timp si ne daruim atentie si afectiune. Dincolo de asta ajungem sa ne iubim. Iar dupa o vreme, intr-un moment de luciditate, ne dam seama ca din prea multa iubire, exista posibilitatea sa ne dezamagim. Ce vom face atunci?
Cum vom trece de acest gand, care ne macina si ne darama, in fiecare zi, putin cate putin?
Si m-am gandit in ultimele doua saptamani, ce pot face eu, Daniela, sa nu dezamagesc si oamenii de care m-am atasat si s-au atasat de mine, sa aiba aceeasi incredere, sa ma iubeasca la fel de mult si sa ma considere in continuare, responsabila? - m-am gandit sa am in mine aceeasi incredere pe care o au ei, sa fiu macar la fel de responsabila precum ma vad ei si sa ma iubesc eu pe mine la fel de mult cum ma iubesc ei.
Nu stiu daca e neaparat ceva ce pot face diferit fata de ceea ce am facut pana acum, dar o pot face constient de data aceasta. Cred ca va functiona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu