Si nu...nu m-a durut. Va spun ca nu. E genul de despartire pe care nici n-o simt. Nu e o renuntare la vise. Eu nu renunt. Cel ce renunta, e slab. Eu nu sunt slaba. Cel putin nu azi. A fost o zi extraordinara.Am invatat ca pe oameni nu trebuie sa-i judeci dupa aparente, dupa o singura vorba. Am fost la servici, am facut cumparaturi, mi-am baut cafeau fierbinte de dimineata, mi-am fumat alene tigara, am facut paste si-am baut vin. Imi place sa beau un pahar de vin in unele seri in care ma simt obosita. Imi place sa simt ca traiesc, sa simt ca prin vene imi curge speranta de altadata, sa simt ca am o viata inainte in care pot face tot ce mi-am propus. M-am simtit frumoasa, eleganta, curata, iubita, privita, barfitasi nu mi-a pasat. Nu mi-a pasat de nimic. Vinul rosu imi curge acum prin vene si simt ca nu exista timp, ca-mi traiesc anii cei mai frumosi, ca am ramas cu prieteni, ca sunt ai mei si ca pot conta pe ei. Pot sa-mi cumpar orice-mi doresc, pot avea orice-mi doresc, sunt a mea si a nimanui altcuiva, sunt ceea ce mi-am dorit sa fiu datorita mie, nu datorita tuturor. Am fost si sunt un om bun - n-am castigat decat bucuria zilelor viitoare. dar am castigat. Am castigat experienta si capacitatea de a lua din vietile fiecaruia ce avea mai bun. Am invatat sa zambesc, sa iubesc , sa-mi doresc si sa spun ca am valoare. Am invatat sa numar mai mult decat pana la 1, am invatat ca viata nu se rezuma la...dar asta nu ma priveste decat pe mine.
Si nu...nu m-a durut. Nici n-am simtit.
Sunt fericita. Oare de ce? Pentru ca am libertatea sa fac orice-mi trece prin cap!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu