E vorba despre oameni. Mereu ei. Aceeasi dintotdeauna. Mereu altii. Neschimbati. Nehotarati. Neorganizati. Oricum ar fi ei, mereu i-am iubit peste puteri. Atentia la detalii, dorinta de a-i sufoca, de ai face sa priceapa ceea ce n-au priceput niciodata - ai o singura viata si-o singura oportunitate sa faci ceea ce-ti doresti: dai cu piciorul sau dai cu mana, alegerea e a ta - grija mea fata de ei si grija lor fata de ei, nemarginita mea iubire, nemasurata lor ura. Privind din perspecyova unui nou inceout, acesta nu exista. Nu exista nimic...sau daca exista ceva, exista doar dorinta lor , ma rog, a noastra de a nu fi existat niciodata.
Si iata-ma:
Esti frumoasa azi, arati bine azi, gatesti extraordinar, ai cei mai frumosi ochi cu care poti privi dincolo de stele, ai viata inainte sa faci tot ce-ti doresti, ai tineretea in fata, esti respectata, esti puternica, esti frumoasa, esti asa cum vrei tu sa fii...sunt lucruri care mi s-au spus, sunt lucruri pe care ar trebui sa le cred. Si oarecum le cred...
Ce nu cred? Nu cred ca un om nu poate insela, nu cred cand un om zice ca s-a terminat -pentru ca abia atunci incepe, nu cred nimic din toate astea.
Vrei sa stii de ce? Raspunsul il ai chiar tu - esti incapabil ca om, sa-ti respecti o promisiune.
Despre oameni, mereu oamenii, mereu eu, in fiecare zi...la fel sau tot alta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu