- Timpul...nu stiu daca mai sufar din cauza timpului sau din cauza dorului care...ahhhh....
[si-a tras aer in piept si a inceput sa respire tot mai greu, s-a inecat cu propriul aer, a tusit de doua ori, de trei ori, pana i-au dat lacrimile]
*era prima data dupa o indelunga tacere cand si-a dorit sa vorbeasca iar din dorinta prea mare cuvintele i-au taiat rasuflarea. Era clar ca nu mai sufera nici pentru timp, nici pentru dor, nici pentru amintiri, o parte le-a sters cu buretele, o alta parte o va uita in curand...suferea doar ca a avut curajul sa viseze si ca nu erau cele mai mari vise ale ei, dar a dat totul pentru implinirea lor. Si cand le-a implinit si-ar fi putut spune ca a invins, a dat cu piciorul, atat de tare incat s-au risit , undeva in spatele tururor nevoilor ei de implinire.
-...dorului care m-a apasat atat de mult in ultima vreme incat am uitat de tot. Sau poate nu. Poate nici macar din cauza dorului nu mai sufar. Poate doar din cauza proastelor investitii in oameni, numite sentimente, grija, afectiune, simpatie...
*o durea ceva, o durea alegerea proasta pe care a facut-o candva, cand si-a pus toata speranta intr-un singur om si acela a dezamagit-o. De fapt s-au dezamagit reciproc, s-au parasit reciproc, dar ea are mpacarea cu sine ca a parasit a doua, a parasit pentru razbunare.
- si daca ti-e dat sa fii singur, as ate si nasti, singur si parasit, as acresti, asa iubesti si asa mori. Si stiu ca nu sunt singura. In urma experientelor ciudate, in urma deceptiilor si a iluziilor, am ramas cu ceva, cu prietenii altora. Mi i-am facut prietenii mei. Cu propriile forte. N-am furat nimic de la nimeni.
*si avea dreptate. Avea un zambet frumos, ochi luminosi, tulburi doar cand era epuizata de munca, de treburile cotidiene, in rest era o persoana placuta. Si vorbea frumos - ceea ce e important in mai toate relatiile, oricare ar fi ele.
- Cat despre vise...am unul singur. Din incercarile mele, de vise spulberate tot de mine, de dat cu piciorul in momentul finalizarii lor...a fost din cauza faptului ca mi-am dat seama ca mi-am insusit visele altcuiva: dorinta de a nu fi singura nu era
o dorinta a mea. Eu n-am fost niciodata singura, chiar de-am simtit asta. Un singur om pot aprecia pentru ca a stiut sa renunte cu demnitate si sa nu se umileasca, dar el nu va stii asta poate niciodata. Oare cum a reusit?
*si-a zambit, placut, firav, din suflet si n-a mai zis nimic.
I-am multumit pentru ca, la final, mi-a vorbit putin despre ea, putinul ei a fost indeajuns pentru mine incat sa-mi dau seama ca este o persoana atat de speciala mie incat ...
* va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu