Uneori

       Uneori ne dorim ca timpul sa nu se mai scurga. Sa se opreasca in cea mai minuntata clipa pe care dorim sa o traim la nesfarsit. Iar noi sa ne bucuram vesnic de ea. Sa nu imbatranim niciodata. Iar daca totusi trebuie sa imbatranim, sa imbatranim langa cel mai minunat om pe care l-am intalnit vreodata.
Acel om, pentru mine, as vrea sa fii tu :)
      Uneori ne dorim ca zilele sa treaca pe langa noi ca nebunele, sa nu le simtim si sa ne trezim in acea clipa, in acea clipa in care azi doar visam ca ne vom afla la un moment dat. In acea clipa in care ma gandesc doar la tine, la tu, cel care esti mereu in gandurile mele, in cele mai frumoase si mai vechi  ganduri ale mele.
      Pentru ca stiu ca acolo, in gandurile mele guvernezi dintotdeauna,  iar eu sunt gata sa te astept si dincolo de ele!

Daca

Daca mi-ai spune ca exista o zi, o singura zi,  pe care ti-o vei aminti mereu, pentru ca am fost acolo, in ziua ta minunata, poate cea mai minunata din ultima vreme,  as zambi rusinata si mi-as vedea de drum si nu mi-as intoarce privirea nicio clipa, desi mi-ar veni sa alerg catre tine si sa te imbratisez, cu iubire si recunostinta.  Si n-o fac, pentru ca  prefer sa iti  spun si eu, in gand, poate aceleasi lucruri si ti-as multumi pentru ca accepti valoarea pe care care o aduc in timpul si viata ta. Nimic mai pretios.

Stiu

   Stiu ca sunt drumuri pe care ne dorim sa pornim singuri. Si pornim. Si ne impotmolim. Si ne incapatanam sa mergem mai departe. Si nu acceptam niciun ajutor. Pentru ca suntem prea incapanati si prea mandri pentru a cere sau a primi ajutor. Ne temem ca oamenii ne vor crede slabi. Sau incapabili.
    Insa vine o vreme cand ne dam seama ca drumurile pe care pornim sunt mai luminoase, blande si usor de parcurs daca avem pe cineva alaturi. Vine o vreme cand realizam ca am pornit pe un drum si mergem mai departe pentru ca este placut sa avem aproape, oameni ca si noi, oameni care nu fac altceva decat sa ne iubeasca indeajuns de mult incat drumul sa ni se para, poate, la un moment dat prea scurt.
  
Eu stiu ca singuri pe lume nu putem trai :)

Sunt eu!

    Imi vin in minte, uneori, cateva clipe si amintiri pe care imi permit sa le retraiesc, cu privirea undeva in aer. Imi permit si imi  dau voie. Am invatat de-a lungul timpului ca in niciun caz nu mai trebuie sa ma incatusez. Pe mine sau pe sentimentele mele. Am voie sa fiu libera iar sentimentele mele au voie sa alerge oriunde isi doresc. Avem voie sa fim liberi. Mai avem si nevoie.
Imi curge si azi prin vene libertatea adolescentei mele de care imi voi aminti in permanenta cu un zambet tamp pe fata.
    Uneori ma trezeste din somn glasul meu de altadata care urla de nebun ca sunt un om liber si asa voi fi mereu. Si ma trezesc si stau cateva clipe retraindu-mi cele mai intense momente pe care niciodata nu le-as inlocui. Cu nimic.
    Daca ar fi sa mai retraiesc inca o data acele momente n-as face nimic diferit. Sau poate le-as trai inzecit mai intens si m-as ruga sa gresesc din nou pentru ca am invatat din greseli si greselile mele au facut din mine ceea ce azi sunt, ceea ce imi place sa spun: sunt eu!
   Dincolo de orice, astazi pot zambi, pot darui oamenilor si pot primi de la ei orice sunt dispusi sa ofere. Tot astazi ii pot accepta pe oameni in viata mea si ii pot iubi. Pentru asta, sunt recunoscatoare .
    
   Tu pentru ce esti recunoscator astazi?

Ce imi place

       Imi plac oamenii simpli. Acei oameni care stiu ca simplitatea si normalitatea lor ii provoaca pe restul oamenilor sa ii iubeasca si sa si-i doreasca alaturi. Acei oameni care, daca nu pot spune simplu "te iubesc" din cuvinte, ti-o spun cu privirea, iar tu esti gata sa primesti iubirea lor.
      Imi plac oamenii determinati. Acei oameni gata sa ofere oricand, orice, neconditionat. Acei oameni care se trezesc dimineata zambind si care se privesc in oglinda si stiu ca azi va fi mai bun decat ieri pentru ca au ce darui lumii.
      Imi plac oamenii visatori. Acei oameni care viseaza de cele mai multe ori treji. Acei oameni care stiu ca daca vrei sa ajungi undeva, departe, Universul te va ajuta.
      Imi plac oamenii plini de speranta. Acei oameni care isi gasesc linistea in credinta, acei oameni care cred ca cineva ii poate salva.Acei oameni care cred in El si in existenta Lui si stiu ca niciodata nu vor fi singuri pe lume, ca in permanenta cineva va fi cu ei.
      Insa cel mai mult imi plac oamenii naturali. Acei oameni care isi pastreaza naturaletea si autenticitatea oriunde ar fi, acei oameni care nu se ascund si nu se rusineaza de ceea ce sunt, de ceea ce fac, de ceea ce iubesc si de ceea ce isi doresc.

     Tuturor acestor oameni eu le multumesc ca sunt astfel si ma lasa sa invat de la ei, cu fiecare secunda pe care o petrecem impreuna.  Uneori doar despre asta este viata(a mea, a ta, a noastra) - atat de simpla, plina de speranta, entuziasmul si naturaletea tuturor oamenilor care o intregesc.

De la oameni

Stiu ca avem valoare daca raspandim valoare in jurul nostru. Stiu ca vom fi ascultati daca vom asculta la randul nostru. Mai stiu si ca iubind si daruind, oamenii ne vor iubi si vom primi de la ei o parte din visele lor. Da, oamenii vor imparti cu noi o parte din viata lor si nu se vor teme sa ne tina langa ei, aproape pentru totdeauna.
Azi vreau sa ma bucur de toti oamenii pe care i-am intalnit si pe care i-am pastrat langa mine nu numai pentru ca m-au facut mereu sa ma simt speciala si minunata, ci mai ales pentru ca ei au fost astfel, chiar si in momentele in care credeau ca nu mai sunt.

Azi vreau doar sa ma bucur :) Si o fac, cu emotie si cu speranta ca mereu vom avea ce darui si ce primi. De la oameni.

Un altfel de om!

      L-am citit in urma unui gest pe care l-am facut cu emotie azi - imi vine in minte un rand dintr-un mail peste care am dat intamplator: ofera ceea ce vrei sa primesti! Vei stii atunci ca orice iti doresti se poate realiza si poti primi! Speranta ca putem fi mai buni, cu fiecare secunda ce trece, ne face intr-un fel minunati si speciali.
     Sunt cativa oameni care ne trec prin viata si atat. Altii ne raman pentru totdeauna. Prea putini ne raman alaturi. Prea multi in amintiri. Insa oricum ar fi modul in care ei ne raman, oamenii merita sa primeasca ceva de la noi. Merita sa le aratam ca ii iubim. Merita sa fie iubiti. Nu exista oameni buni sau oameni rai. Exista doar oameni. Oameni cu care viata a fost blanda sau a fost cruda.  Dincolo de orice, ceea ce le spunem oamenilor si ceea ce facem pentru ei, va crea imaginea a ceea ce suntem - niste oameni minunati si speciali cu garantia ca suntem unici. Fiecare gest pe care il facem, il facem pentru ca vrem, fara sa asteptam sa primim ceva in schimb, fara sa urmarim ceva.
     De curand am aflat ca exista o categorie de oameni  din care fac parte, desi n-am stiut de ea pana acum. Si nu m-am cautat in alta parte decat intre oamenii pe care ii vad zilnic  Mi-a spus cineva ieri ca nu, nu sunt un om fraier sau naiv, ci sunt un altfel de om. Am dreptul sa fiu un  altfel de om si am dreptul sa raman asa pentru totdeauna :)

Tu cunosti altfel de oameni?
Eu cunosc cativa si le multumesc zilnic ca fac parte din viata mea!

Momente

Mi-am dat seama ca exista cateva momente unice pe care le traim alaturi de oameni. Imi doresc sa nu le ratam niciodata. Nu-mi pasa ca nu le constientizam pe moment, important e sa le traim impreuna. Sa le vedem primul zambet pe care ni-l daruiesc din suflet, sa-i vedem radiind de bucurie cand ne intalnesc dupa un timp. Desi timpul este scurt, lor li s-a parut o eternitate. Si asa si este. Sa-i vedem si cum comploteaza cu ei insisi pentru a ne crea noua cele mai frumoase, mai fascinate momente, pline de poveste. De povestea noastra. Si sa-i vedem bucurandu-se de bucuria noastra cand sesizam ca majoritatea lucrurilor le fac pentru noi si cu noi. Si le fac fara motiv si pentru ca ne iubesc.
Mi-am dat seama ca fac la fel.
Exista cateva momente unice pe care le-am trait si pe care le constientizez acum. Ma ajuta la constinetizare un simplu mesaj pe care azi l-am scris pe o hartie si care din pacate nu va fi suficient astfel incat sa transmita tot ceea ce simt. Dar este suficient de puternic incat sa ma faca sa vad ca ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. Si pana la urma amintirile nu sunt decat niste momente pe care le-am pierdut. Nu-mi pasa, atata timp cat stiu ca am trecut prin ele candva si le consider niste momente ce le-am avut si le-am simtit intensitatea pana in maduva oaselor.
Iar azi, nu pot decat sa ma bucur, sa le multumesc celor ce fac ca aceste momente sa fie unice si sa le fiu recunoscatoare pentu ca exista in viata mea.