M-am trezit cu oasele moi. M-am trezit cu asternutul adunat sub mine din cauza tuturor viselor mele, care s-au adunat - toate - intr-o singura noapte. Oare de ce?
Am oasele moi, ca de copil nou-nascut, ochii plini de somn si n-am chef de lucru. Nu am chef azi de nimic. Mi-ar place sa stau sa lenevesc in pat, pana mai spre dupa-amiaza, sa ma imbrac apoi cu un tricou si sa ies din casa. Oriunde.
Cel mai mult as sta in Unirii pe banci. Pana tarziu. Cu doza mea de Cola. Cu mine, cu cei mai frumosi si cei mai grei ani, cu toate amintirile si visele mele, cu toate intamplarile, cu toate povestile...cu mine toata. Vreau sa populez cea mai frumoasa stradutza din Unirii. Vreau...vreau tot.
Mi-e dor de ultimul an de facultate, mi-e dor de emotii, de multumirea mamei la absolvire, mi-e dor de primul meu salar, de primii mei bani - castigati de mine.
Azi m-am trezit cumva altfel. Altfel decat orice alta dimineata. Azi m-am trezit cu un chef nebun sa-ti spun ca te iubesc, insa cand m-am hotarat sa-ti spun, nu te-am gasit.
Te vei intoarce...
Va fi o zi...nu-stiu-cum...si nu-stiu-ce...
Un comentariu:
te-ai trezit cu chef de viata:))
Trimiteți un comentariu