luni, 6 aprilie 2009

Ma simt...

... cumva. Prost. Proasta. N-am mai avut de ceva vreme un astfel de sentiment. Nu conteaza. Traiesc. Imi traiesc viata. Si iubirea. N-o sa ma las. N-o sa te las. Ma simt satula de existenta unora, altora, de existenta mea. Dar nici n-o sa schimb ceva. Nimic. Las totul -nu la voia intamplarii, ci la voia lui Dumnezeu- si-mi continui visele. Am nevoie de tine, am nevoie de vise. Daca ti-am spus ca te iubesc, nu te-am mintit. Te iubesc asa cum respir - in continuu, iremediabil si pentru o viata de acum. Ma pregatesc sa-mi aprind o tigara. Am s-o fumez la geam si-am sa simt mirosul de primavara. Ma va indulci. Durerea de cap care ma bantuie va disparea in curand. E suficienta o atingere, un cuvant, o mangaiere, un zambet.
Mie toate inimile de pe pamant mi-au spus ca ai cei mai frumosi ochi din lume. Chiar si atunci cand plangi, chiar si atunci cand te enervezi.
Sunt doar un copil care iubeste ca un om mare. Ce vreau sa ma fac cand voi fi mare? Vreau sa fiu omul care iti populeaza viata, visele, iubirea, casa, gandurile, tot...

Te iubesc. Si-ti multumesc pentru cel mai frumos cadou de pe toata lumea - implinirea

Niciun comentariu: