Rasfoind niste hartii aiurea in primul sertar de la biroul meu de acasa, incercand sa gasesc cu totul si cu totul altceva, am gasit pe o coala un gand de departe ... Imprejurarile in care am scris le cunosc foarte bine, asta nu ma opreste sa-mi amintesc...parca nu ma mai chinuie atat de tare, ci doar imi lasa un gust amar si ma invata sa nu uit,sa nu-mi mai doresc asa ceva, mai mult, sa incetez sa mai caut ceva ce realmente nu exista. Uneori mi-e dor de mine, de mine de acum 10 ani, de mine de anul trecut, de mine de ieri...si-mi dau seama ca sunt momente unice, care nu se mai intorc, pentru care as plati oricat ca sa le mai traiesc macar o data. Am invatat ca nu se poate, ca ... intr-adevar banii tin de foame dar ca nu poti cumpara chiar TOTUL.
In fine, Piata Unirii - 4 Mai 2006, spune asa:
Ah,
pentru o clipa am crezut ca te-am uitat
dar nu....
m-am trezit scrijelind cu unghia
peretele de iluzii,
cu dintii mei de lapte (inca)
sfasaind tencuiala anosta
a unor ganduri de demult si batrane...
Tristetea mea n-a fost degeaba...
As vrea sa-ti spun ca te iubesc,
as vrea sa beau din "cupa sfanta"
dar nu stiu unde am lasat-o in lume,
as vrea sa-ti spun ca sunt a ta...
dintotdeauna...
Nu pot decat sa zambesc....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu