Imi place sa ajung cu o ora mai devreme in gara, sa stau pe peron sa mananc, sa fumez si sa beau Cola in timp ce ma gandesc in ce vagon sa urc si care e solutia optima la toate problemele mele.
Imi place sa calatoresc cu trenul chiar si singura, chiar si atunci cand devine plictisitor, pentru ca stiu ca trenul asta ma va duce undeva, gandurile mele...nu!
Imi place ca atunci cand merg pe strada, sa-mi ascult muzica, nu ca sa fiu absenta si rupta de restul lumii, mai mult, ca sa nu fiu singura.
Imi place sa compostez bilet cand merg cu tramvaiul, cu autobuzul sau cu firobuzul. Chiar si Duminica.
Imi place sa mananc cartofi prajiti de bunica mea, cu o felie de paine si multa branza. Dupa care sa-mi aprind o tigara si sa povestim.
Imi place sa dorm pana la 10 dimineata, in tricou si cu sosete in picioare, acoperita cu o plapuma nici prea groasa, nici prea subtire.
Imi place sa port blugi si adidasi, urasc tocurile si hainele elegante care imi dau senzatia de rece si distanta.
Imi place sa merg la scoala cu jumatate de ora mai devreme, sa fumez doua tigari si sa beau cafea de la automat.
Imi place sa stau in Unirii pe banci o ora, doua, trei...sa scriu sau nu, sa fumez sau nu, sa ma gandesc sau nu.
Imi place de mama cand ajung acasa dupa o saptamana de stat la Timisoara - imi arata in primele 5 secunde cat de dor i-a fost de mine.
Ei, vezi tu...altora nu le place! Ba mai mult, urasc toate lucrurile pe care eu le ador si le fac mereu? Ma puteti acuza ca-mi plac atat de multe lucruri ... obisnuite si totodata neobisnuite? Puteti, da! Voi puteti orice...
Si-am uitat sa zic: imi plac pantofii domnului de pe peron.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu