- mi-ai aratat ( la mine) ceea ce eu am ignorat mult timp;
- mi-ai povestit de planurile tale;
- te amuza expresia fetei mele cand mananc;
- esti dulce in diminetile morocanoase in care te surprind trezindu-te;
- ma astepti si ai rabdare cu mine;
- ca-ti place felul meu de a fi, chiar si atunci cand sunt trista...
Multumesc!
Am vazut ca mi-e foarte greu sa spun "multumesc" din cauza ca de multe ori mi s-a spus si mie doar aparent. Niciodata nu simti cu adevarat ca vrei sa multumesti cuiva decat in momentele in care ti-e foarte greu si cineva te poate ridica din mocirla si chiar o si face...Atunci te simti dator...si spui...
Totusi, nu ca o datorie, mai mult ca o iesire din mine, ca sa-mi inving oarecum si fricile despre comunicare si non-comunicare, despre greutatea de a vorbi deschis oarecum, de a spune direct, fara ocolisuri, ce simti, ce ai pe suflet, ce vrei neaparat sa stie si ceilalti.
Si daca la un moment dat in viata mea, am zis sau am scris "multumesc", desi nu stiu cui am zis...inseamna ca am simtit. Si am putut. Frica mea a fost invinsa. Si sunt fericita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu