Stiu ca viata ne este o furtuna de provocari, de jocuri si de vise, iar ca doar la noi este puterea de a alege, de a decide daca le acceptam sau nu. Putem fi pe scena, in fata scenei sau putem ramane in spatele cortinei si nimeni sa nu afle niciodata despre noi - cine suntem, ce ne dorim cu adevarat, ce meritam, ce avem, ce pierdem. Putem ramane anonimi sau putem fi cei pe care altii ii arata cu degetul ca am indraznit sa iesim din tipar, ca nu am vrut sa fim normali sau banali. Putem merge mai departe sau putem sa ne intoarcem in trecut si sa ne plangem de toate neajunsurile de atunci. Putem sa riscam si sa ne asumam riscul sau putem sa ne calculam riscul, fiecare cuvant, fiecare actiune. Mi-a spus cineva ca astfel uitam esentialul, uitam sa traim fericiti si ca framantarile nu ne aduc nimic. Nimic bun. Viata merita traita exact asa cum vine, orice lucru premeditat nu e decat o alta suferinta si un alt neajuns care ne tine pe loc. Printre aburii cafelei cu lapte pe care o am in fata, pot alege azi pe care scena vreau sa urc si ce rol vreau sa joc. In spatele cortinei niciodata n-am sa raman si-o sa fiu intotdeauna ce mi-am dorit sa fiu! Cu fiecare cafea ce trece, orice zi e un nou inceput...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu