Echilibru

Daca ti-as spune ca nu exista un echilibru te-as minti. Am nevoie de el, ca sa-mi continui visele.
Cu toate astea, ceea ce  nu vom uita niciodata, e cine ne-a fost alaturi in momentele in care simteam nevoia sa nu fim singuri. Nu vom uita niciodata de cei care ne-au mentinut echilibrul si nu ne-au lasat sa ne pierdem si sa ne risipim fara sens. Ne vom aminti ca au fost pentru noi ca un scut de protectie impotriva asprimii  lumii din afara si impotriva tuturor reprosurilor pe care singuri ni le-am facut. Nu-i vom uita pe cei care s-au dat, poate, uneori, deoparte pe ei insisi, pentru a ne fi noua aproape.
Iar dupa toate astea, dupa toate amintirile despre ce au facut ei pentru noi, ne vom concentra sa le raspundem, inzecit, la toate favorurile lor. Nu ca o datorie, ci mai mult ca o iesire din noi, ca sa ne invingem toate trairile si gandurile noastre. Nu ca o datorie, ci ca un echilibru :)