Echilibru

Daca ti-as spune ca nu exista un echilibru te-as minti. Am nevoie de el, ca sa-mi continui visele.
Cu toate astea, ceea ce  nu vom uita niciodata, e cine ne-a fost alaturi in momentele in care simteam nevoia sa nu fim singuri. Nu vom uita niciodata de cei care ne-au mentinut echilibrul si nu ne-au lasat sa ne pierdem si sa ne risipim fara sens. Ne vom aminti ca au fost pentru noi ca un scut de protectie impotriva asprimii  lumii din afara si impotriva tuturor reprosurilor pe care singuri ni le-am facut. Nu-i vom uita pe cei care s-au dat, poate, uneori, deoparte pe ei insisi, pentru a ne fi noua aproape.
Iar dupa toate astea, dupa toate amintirile despre ce au facut ei pentru noi, ne vom concentra sa le raspundem, inzecit, la toate favorurile lor. Nu ca o datorie, ci mai mult ca o iesire din noi, ca sa ne invingem toate trairile si gandurile noastre. Nu ca o datorie, ci ca un echilibru :)

Clipa

As vrea ca la finalul vietii sa nu regret nimic. E importanta clipa si imi doresc sa o traiesc asa cum merit si cu cine merit. As vrea ca atunci cand va trebui sa trag linie sa nu imi dau seama ca am ratat ceva pentru ca nu am avut curajul sa fac ceea ce mi-am dorit sa fac. Nu vreau sa fiu in alta parte decat in prezentul meu, cu acei oameni pe care mi-i doresc aproape, cu acei oameni care nu rateaza niciun moment de a fi fericiti, de a fi ei insisi, de a-si trai nebuniile si iubirile fara sa se uite inapoi, cu acei oameni , cu acei oameni care nu sunt atenti la cat primesc ci sunt atenti la cat daruiesc.
Viata e scurta si unicul moment de care suntem siguri ca-l avem e clipa de acum, asa cum mi-ai spus de nenumarate ori. E destul de greu sa nu ratezi niciun moment dar poti sa iti propui sa traiesti cat mai multe, nu?
Tot ceea ce conteaza e acum.

Acum!

     Eu cred ca daca apuci sa-ti fie dor o data, o sa-ti fie intotdeauna. Si gresim atunci cand nu ne bucuram de cei dragi noua cand ne sunt alaturi si ne plimba gandul ca vor pleca, iar noua ne va fi, din nou, dor de ei...Nu vreau ca maine sa-mi para rau ca n-am ras suficient de mult cu tine, nu vreau ca maine sa-mi spun ca puteam sa stau mai mult langa tine si mai mult, nu vreau sa-mi reprosez ca n-am iubit destul pe lumea asta. Mi-a spus cineva ca e important, pentru noi, sa ne traim nebunia si sa facem tot ce ne trece prin cap, sa nu ne para rau ca n-am trait la timp. Exista un loc din care putem face tot ceea ce ne dorim -  de acolo puteai privi inspre orice. Ca ai ales sa privesti inspre cer, inspre oameni sau inspre tine, a fost alegerea ta. In cele din urma, n-a mai contat nimic. Decat prezenta cu totul, in acel colt de lume. Niciun ieri nu-i la fel de fain ca un azi. Si inca nu l-am intalnit pe maine.

Nu stim cum va fi, dar ni-l putem imagina. Acum!

Impreuna!

           Uneori ma gandesc la cum ar fi viata daca de maine ar trebui sa o luam de la inceput - ce am pastra si la ce am renunta. Inca nu stiu daca este mai greu sa inveti sa traiesti cu cineva sau sa inveti sa traiesti fara cineva. Dincolo de orice, as putea trai toata viata, fara regrete, cu cineva asemenea tie, pentru ca stiu sigur ca nu ne-ar lipsi nebunia si lumea in care putem fi exact asa cum ne dorim. Lumea in care sa fim altfel, lumea in care sa simtim cu adevarat ca avem valoare si ca suntem diferiti fata de  restul lumii care ne inconjoara, lumea in care sa putem spune, cu voce tare, orice lucru ne trece prin cap, fara sa ne fie rusine sau sa credem ca, spus de noi suna anapoda.
          Si iata cateva motive pentru care sa ne dorim sa nu murim niciodata, iar daca va fi sa imbatranim, sa imbatranim frumos. Impreuna!

Motive...

    Cred ca exista sute de motive pentru care sa zambim in fiecare clipa a existentei noastre, iar la final sa ne amintim de noi ca de cei mai importanti oameni din viata noastra. Uneori ma gandesc ca as trai vesnic, fara teama ca la un moment as imbatrani, numai ca sa aud zi de zi un "Buna dimineata! Cum ai dormit?"
    Iar daca zilnic as intalni un OM ca tine, as fi in stare ca in fiecare zi sa incep sa traiesc din nou. Din fericire, nimeni nu e ca tine, iar pentru asta nu pot decat sa-ti multumesc!

Un nou inceput!

Stiu ca viata ne este o furtuna de provocari, de jocuri si de vise, iar ca doar la noi este puterea de a alege, de a decide daca le acceptam sau nu. Putem fi pe scena, in fata scenei sau putem ramane in spatele cortinei si nimeni sa nu afle niciodata despre noi - cine suntem, ce ne dorim cu adevarat, ce meritam, ce avem, ce pierdem. Putem ramane anonimi sau putem fi cei pe care altii ii arata cu degetul ca am indraznit sa iesim din tipar, ca nu am vrut sa fim normali sau banali. Putem merge mai departe sau putem sa ne intoarcem in trecut si sa ne plangem de toate neajunsurile de atunci. Putem sa riscam si sa ne asumam riscul sau putem sa ne calculam riscul, fiecare cuvant, fiecare actiune. Mi-a spus cineva ca astfel uitam esentialul, uitam sa traim fericiti si ca framantarile nu ne aduc nimic. Nimic bun. Viata merita traita exact asa cum vine, orice lucru premeditat nu e decat o alta suferinta si un alt neajuns care ne tine pe loc. Printre aburii cafelei cu lapte pe care o am in fata, pot alege azi pe care scena vreau sa urc si ce rol vreau sa joc. In spatele cortinei niciodata n-am sa raman si-o sa fiu intotdeauna ce mi-am dorit sa fiu! Cu fiecare cafea ce trece, orice zi e un nou inceput...