Mie ce-mi aduce anul nou?

Sunt peste 20 de ani de cand ma intrebam prima data: "Mie ce-mi aduce Anul Nou?" Stiu ca ne adunam cu totii in casa bunicilor si aveam o emotie si-o teama de ce imi poate aduce anul Nou...Se lua curentul in vremurile alea si la capat priveam cu dezamagire Anul Nou care, niciodata nu imi aducea nimic - asa credeam eu... Simt nevoia sa ma intreb si acum, dupa atatia ani: "Mie ce-mi aduce Anul Nou?" Diferenta e ca n-am nici un fel de asteptare si stiu sigur ca nu voi mai fi dezamagita daca nu-mi va aduce nimic. Nu suntem in casa bunicilor, cu totii. Nu se mai ia curentul. Ce vremuri si ce copilarie... Cu toate astea nu stiu ce-mi aduce Anul Nou in Anul ce urmeaza, stiu doar ca tot ce-mi va aduce, mi le va da treptat, pe parcursul a 365 zile. Nu stiu ce-mi aduce Anul Nou, dar stiu ce-mi doresc eu sa-mi aduca. Si va doresc tuturor sa va adresati intrebarea pe care mi-o adresez si eu, azi, mie - intrebare pe care i-o adresam mamei acum 20 de ani: "Mie ce-mi aduce Anul Nou?" Raspunsurile vor fi minunate, in momentul in care le veti primi!

2012

E adevarat ca ne impunem limite si cream bariere. Dar le-am inlaturat azi. Eu. Azi m-am autodepasit. Imi fac o reconstituire a zilei si imi dau seama ca desi cred ca nu mai am puteri, mai pot. Mai pot sa-mi fie dor de oamenii pe care nu ii mai vad anul asta, mai pot sa multumesc celor ce s-au implicat la fel de mult ca si mine...mai pot multe... Imi doresc un an in care sa recuperez tot ce am pierdut anul asta, imi doresc un an in care sa reusesc sa castig sau sa descopar la oamenii care mi-au intrat recent in viata, ce ii face atat de speciali incat sa aiba si sa am totodata, norocul de a ne descoperi unii pe altii....

Deseori....

Deseori ma intreb de ce avem nevoie sa ne apropiem atat de tare de oameni, de anumiti oameni si de ce vrem sa ne gasim un loc in sufletul lor? Si mai mult dupa ce criterii ii alegem si cum ii diferentiem de cei pe care nu ni-i dorim aproape...?

Sarbatori Fericite!

Chiar exista oameni care ma vor surprinde la un moment dat. Atat de placut incat reactia mea va fi sa stau cu o foaie in mana, sa n-o pot citi de emotie, dar nici sa-i dau drumul sa nu mai pot. Sau sa stau in fata a "320 de ochi" care sa ma priveasca si mie sa-mi tremure vocea, picioarele si inima sa-mi iasa din piept. E atat de frumoasa viata, iar oamenii sunt atat de atenti, iubitori si grijulii incat imi vine sa le spun, cu voce tare cat de mult ii iubesc. Dar n-o fac. N-o fac pentru ca nu-mi gasesc cuvintele. Si-mi amintesc apoi ca tot ei mi-au spus:"uneori nu trebuie sa spui nimic". Ei sunt oamenii minunati care ma inconjoara. Si nu fac nimic special, doar isi deschid sufletul inaintea mea si ma primesc acolo. E o experienta unica, pe care o recomand cu caldura. Sarbatori Fericite!

Oameni...

Despre ce putem descoperi la oameni sau in ei, pot vorbi la nesfarsit. Dar spun atat: adesea vedem in ei lucrurile comune noua, lucrurile parte din noi, pe care ori nu le acceptam, ori nu le constientizam. Interesant si ciudat in acelasi timp. Dar imi place....

:)

Mi-am dat seama ca fac lucrurile din 2 motive: din placere. Si din respect. Sa fac lucrurile din respect este o alegere de-a mea, nu ma obliga nimeni. Este tot o placere, pana la urma. Mi se pare ca oamenii nu aleg...poate mi se pare doar.

Despre azi!

Cred ca ar trebui sa ne privim mai mult si mai des in ochi, sa ne cunoastem mai bine si sa ne deschidem sufletul si inima, unul fata de celalalt. Vom stii atunci exact ce ne-a facut fericiti, ce ne face fericiti si ce ne-a adus unul langa altul. Si-o sa vedem in ochii nostri nu numai ca ne regasim unul intr-altul ci si ca ne-am regasit unul pe altul. Ne vom da seama atunci ca tipul acesta de oameni ni-l dorim aproape. E una din experientele care te fac sa vibrezi. Si o vei face...poate nu azi, poate nu maine. Poate poimaine cand vei constientiza ca din experienta asta ai castigat ceva -un prieten poate. Adevarata provocare incepe prin a te gandi cum vei hrani prietenia aceasta. Va fi un lucru nou pentru noi toti. Vor reusi doar cei care vor indrazni sa isi asume riscuri. Daca viata ar fi vesnica, oare prin cate astfel de experiente am trece?

Cea mai fericita amintire a mea?

Daca as lua in considerare cea mai fericita amintire din urma, cu 5 ani, as spune ca este ziua in care am terminat facultatea. Daca as lua in considerare cea mai fericita amintire din urma, cu 3 ani, as spune ca este ziua in care mi-am cunoscut sotul. Daca as lua in considerare cea mai fericita amintire din urma, cu 1 an, as spune ca ziua in care am spus "DA". Daca as lua in considerare cea mai fericita amintire din urma, cu 3 luni, as spune ca e prea personal s-o impartasesc tuturor - cu toate astea, fara sa ma gandesc la urmari si fara sa ma gandesc prea mult pana s-o spun...ramane cea mai fericita amintire a mea... si mi-e dor... ( M-am inspirat din: http://www.youtube.com/watch?v=XKNdmxy76ao )

:)

Visele sunt ceea ce credem ca ne reprezinta atunci cand ne e teama sa fim reprezentati de realitate. Se intampla tuturor!

Doar un gand

Vine o vreme cand iti dai seama ca te regasesti in niste oameni atat de straini tie si iti dai seama ca regasirea nu e intamplatoare. De acum te vei gandi cum sa-i tiiaproape si cum sa-i determini sa simta la fel. Vine o vreme in care accepti ca desi sunteti atat de diferiti, nenumaratele lucruri pe care le aveti in comun si care, aparent, nu le-ati sesizat, nici unul, nici altul, va fac sa fiti identici. Aproape. Iar cand va face parte din tine, vei avea responsabilitatea sa il pastrezi acolo si sa nu-l pierzi niciodata. Iata adevarata provocare...ma bucur ca trec, involuntar prin ea...

Oameni...

Sunt oameni care iti deshid o poarta si care te ajuta sa devii un om mare, un om bun si responsabil. Aceeasi oameni iti inchid o altapoarta. Poate ii judeci, poate ii urasti, dar de fapt iti dai seama ca te-au ajutat. Lasandu-ti poarta deschisa te tineau in loc. Inchizandu-ti poarta ti-au dat sansa sa te dezvolti., departe de ei. Sunt oameni carora tu le dai sansa sa se dezvolte, sa se cunoasca mai bine, sa isi creeze relatii, insa nu au rabdare sa astepe sa se intample asta. Nu pot sa mai astepte si-si inchid singuri poarta, dupa ei. Si sunt oameni care te vor lasa fara cuvinte...si tu si ei veti merge mai departe, intr-un fel separat, dar totusi impreuna....

Si cumva asa este!

Intensitatea starilor sufletesti pe care le traim, uneori, nu numai ca ne storc puterile, ci si ne pun in postura in care, nu ne ramane decat sa spunem: "imi vine sa-mi bag picioarele si sa o iau de la capat". Doar ca niciodata nu avem curajul sa facem si sa ne gandim la asta. Si mai ales, nu avem curajul sa uitam, sa nu privim inapoi si sa nu traim cu gandul la trecut, cu gandul ca am pierdut ceva sau pe cineva...poate ceva ce nicioadata nu am avut cu adevarat. Si uitam sa ne gandim la viitor, la ceea ce vom avea, la un moment dat. Si atunci, prezentul ni se pare minunat si cel mai demn de trait... Si cumva asa este...

:)

Copiii sunt cei care ne fac sa ne dorim sa luam totul de la capat, chiar si in momentele in care pierdem ceva pe care ne-am construit visele si sperantele, ani la rand. Chiar si copiii altora ma fac sa simt asta...
Cand i-am privit in ochi, in ochii lor mari, mi-am dat seama ca nimic nu s-a pierdut, ca timp inca avem si ca, la final, totul va fi bine.
Cei doi copii pe care i-am avut aproape zilele astea sunt absolut minunati si merita toata dragostea mea, neconditionat.

Daca...

...toti am trai cu convingerea ca la un moment dat orice vis am avea, oricat de mare, mic sau intortocheat ar fi, se va implini - nu ar exista nenorocire pe lume si toti am fi siguri de dragostea si existenta lui Dumnezeu. Caci El exista, si exista pentru noi si in fiecare dintre noi.
Convingerea e inlauntrul nostru, al tuturora - e nevoie doar de sclipirea care nu numai ca va face lumea mai buna, ci ne va arata si drumul catre fericirea pe care ne-o dorim, pe care cumva o avem dar de care nu suntem constienti inca...

Mereu va exista un daca...

Cateva concluzii dupa...

Mereu vor exista oameni in viata noastra care ne vor surprinde in mod placut, iar acestia vor fi oamenii de la care nu avem nici un fel de asteptare emotionala. Poate nu acum, poate nu azi, poate nici prea devreme. Insa momentul acela cu siguranta il vom exploata la maxim, din toate punctele de vedere. Iar experienta aceea va fi unica, cu o incantare desavarsita, cu o bucurie in suflet nemarginita.
Bucuria pe care o simt acum ma indeamna sa spun simplu si dintr-o bucata: multumesc voua, tuturor, ati fost minunati zilele acestea! :)

Despre oameni

Citeam acum pe blogul unei vechi...nici nu stiu cum s-o numesc ca sa ma simt confortabil cu mine... sa-i zicem cunostiinte. Si mi-am dat seama ca pe unii nimic nu-i face fericiti. Sau nimic nu-i mai face fericiti. S-a intamplat ceva, la un moment dat care ori ii tine in trecut, ori ii lasa sa evadeze din mediul acesta insa ii tine legati de prezentul lor trist. Trist ca si ei. Nu-si pot imagina un viitor. Nu-si pot imagina un viitor stabil sau frumos. Pentru ca din atitudinea lor reiese ca nu exista asa ceva. Si se complac. Se complac pentru ca e mai usor.
Sunt oameni pe care nimic nu ii multumeste. Ajung cineva si nu stiu sa profite de sansa care li s-a dat. Sunt cineva doar cu numele si cu un statut. Pentru cineva. Pentru altcineva. Pentru ei sunt nimic. Acelasi nimic care au fost dintotdeauna. Sunt oameni care nu se pot desprinde de ceva. Sau de cineva. Acestia sunt oamenii care nu stiu sau nu pot sa multumeasca cuiva pentru ce au primit de la viata, pentru sansa pe care au avut-o cand au devenit cineva. Pur si simplu sunt acei oameni care si-au impus sa fie nefericiti. Si oricata bunastare ar avea, la un moment dat, ei tot saraci vor fi. Pentru ca bogatia nu sta in ce-si iamgineaza ei ca sta, nu sta in bani, nu sta in domnul sau doamna X ci sta in numarul de zambete reale pe care le poti schita intr-o zi obisnuita, in numarul de planuri pe care le faci alaturi de cineva, incluzandu-l si pe el in ele, in numarul de ganduri despre cum vor arata copiii tai si care va fi primul cuvant pe care il vor spune.

Sunt oameni si oameni. Bogati, saraci sunt oameni...

:)

Sunt momente in viata cand imi vine sa ma clonez ca sa ma am in fata cand imi multumesc pentru tot ce am facut pentru mine in ultimul timp. Si pentru cat de multe lucruri mi-am dat. Si pentru ca m-am facut fericita. Si pentru ca am o viata minunata langa un om minunat. Si pentru ca nu trebuie sa facem nimic sa fim minunati si sa ne simtitm minunat impreuna, ci trebuie sa fim noi, noi insine mereu!

Din pacate am doar oglinda...nu putem fi doua la fel:)

Eu cred ca da!

"Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut." Si culmea, e suficient. E posibil sa nu fi fost in stare s-o atingem, la un moment dat, e posibil sa nu ni se fi daruit in totalitate si in exclusivitate, noua, insa niciodata nu ni s-a refuzat.

Este iubirea motorul care a schimbat lumea? Eu cred ca da.

Important!

E foarte important pentru mine tot ce se intampla. Abia acum incep sa invat lucruri noi. Importante si mai putin importante. eu stiu ca doar de mine depinde cu ce bagaj de informatie plec mai departe. Pot sa fac o selectie. Pot sa-mi tin la indemana numai ce ma intereseaza. Stiu ca nu e suficient sa fac din fiecare cate ceva, ci sa fac tot din fiecare. Asta e cumva un plan. In fiecare zi imi demonstrez ca pot sa ca nimic nu-mi e imposibil.

Nu vreau sa fiu cea mai buna pentru restul lumii, vreau sa fiu cea mai buna pentru mine. Fara completari. Completarile vin cand iti lipseste ceva. Iar mie nu-mi lipseste nimic!

Din ciclul: fa ceva diferit timp de 30 zile

Intr-o zi, cand voi avea timp ma voi plimba toata ziua prin oras si o sa-mi notez toti oamenii cu care ma salut. Sunt curioasa daca nu cumva doamna din Hunedoara a salutat in 30 minute mai multi oameni decat oamenii pe care eu ii voi saluta intr-o zi intreaga?! E geniala doamna din Hunedoara. Cumva cu asta am ramas din tot. Si cu oboseala maxima. A meritat fiecare minut, mi s-a confirmat a nu stiu cata oara ca oamenii nu sunt la fel si ca poate, prin nu stiu ce minune au ceva nesemnificativ in comun.

Minunat, intr-un cuvant.

Despre visare

Cumva e vital sa visam. Sa visam neincetat. Sa ne dorim neincetat. Sa stim pentru ce visam si pentru ce traim. Exista pe lume, si mi s-a confirmat ca merita. Merita sa visam si sa ne dorim. Merita sa incercam. Merita sa ne dorim sa iesim din rutina. Merita sa nu ne plafonam desi, poate, la un moment dat ni se pare cea mai buna solutie. Merita sa ne si ascundem uneori inteligenta si s-o scoatem la iveala atunci cand e cazul. Merita sa si stam deoparte uneori. Merita. Orice merita. Si da, mi s-a confirmat lucrul acesta.

Chiar merita sa indraznesti nu doar sa visezi ci sa si arati altora ca ai visat si ca ai indraznit si ca esti capabil si ca poti si ca vrei si ca...
Doar ca depinde cui arati. Am realizat ca indrazneala de a face realitate din visele mele nu numai ca-mi da o stare de bine, dar ma si ajuta sa fiu exact ceea ce imi doresc sa fiu! Nu, nu vreau sa ma trezesc din visare prea devreme. E minunat ce mi se intampla.

Primavara

E perioada cea mai buna a anului sa ne facem planuri. De toate felurile. E important sa stim ce ne dorim si pentru ce luptam. E important sa fim sinceri cu noi insine. Sa nu ne dorim sa facem parte din categoria celor care se/ne mint zilnic.

E perioada cea mai buna si mai frumoasa a anului - e primavara! Merita sa zambim si sa fim mai buni cu noi si cu cei din jurul nostru! Nu pierdem nimic, din contra, se castiga bine astfel...

Dor de vara...

Zapada sub talpi azi,
ca nisipul marii
sub talpile mele,
vara.

Nu putem ramane la fel

Mereu cand am cunoscut pe cineva, am crezut ca pana va muri, va fi aceasi persoana - ca nu se va schimba deloc, ca va zambi la fel de frumos, ca nu va rani niciodata, ca nu se va rani niciodata, ca va avea aceeasi lumina in ochi, ca va privi spre viitor mereu cu optimism, ca nu va imbatrani niciodata...

Nu putem ramane la fel. Maine chiar vom fi altii!

Deseori...

Se intampla deseori sa ne impotmolim la jumatatea drumului, sa ne dorim sa ne intoarcem inapoi, sa nu avem curaj sa mergem pana la capat.
Se intampla deseori sa ne punem prea multe intrebari, sa gandim prea mult si sa ne sadim singuri, in suflet, nesiguranta.
Se intampla deseori sa ne plangem de mila, sa ne autocompatimim, sa ne comparam cu altii, sa ni se para ca suntem mai buni sau mai rai.
Se intampla deseori sa radem in hohote, sa ne amuzam, sa ne distram, dar sa nu stim de ce o facem, sa nu avem nici un motiv, sau motivul sa fie - o zi fara ras, e o zi pierduta.
Se intampla deseori sa pierdem secunde, minute, ore ce ni se par importante, insa nu mai avem posibilitatea sa le recuperam.
Se intampla deseori sa pierdem pe cineva drag, sa rupem legaturi stranse cu oameni pe care i-am considerat apropiati, ca fiind parte din familie.

Dar nu se intampla niciodata sa ne gandim ca viata e mult prea scurta pentru a-i cunoaste toate bucuriile si mult prea lunga pentru a-i descoperi toate greutatile si ca,independent de toate acestea EA merita traita din plin, nu se intampla niciodata sa traim fiecare zi ca fiind unica si nemaivazuta, nu se intampla niciodata sa-i zambim celui de langa noi fara a-i cere ceva in schimb.

Se intampla deseori sa fim nerecunoscatori, sa credem ca nu avem timp suficient sa facem tot ce ne-am propus, sa ne fie teama de batranete, de viata si de moarte!

Cu toate astea, ne bucura tot, desi credem ca nu ne bucura nimic!