Cred ca in ultimii ani m-am privat de cateva placeri. Mi-am negat cateva din fericirile vietii. Mi-am negat posibilitatea de a avea tot ce-mi doresc. Am negat tot ce m-ar fi putut face sa zambesc. M-am negat pe mine si i-am negat pe cei din jurul meu. I-am indepartat. Mi-am negat si cateva libertati, printre care si libertatea in sine si m-am incatusat.
Tot am negat. Mi-am negat dreptul la a fi ce-mi doresc cel mai mult din cauza ca am crezut ca cei din jurul meu ma vor uri, ajungand in cele din urma sa ma urarsc EU pe MINE pentru ceea ce devenisem din nu stiu ce motive si din nu stiu ce frici, nici acum.
Negandu-ma pe mine, am negat intreaga lume in care am trait si care s-a invartit in jurul meu.
Tarziu, tarziu mi-am dat seama ca as fi putut avea o viata mai mult decat fericita daca mi-as fi dat voie sa visez numai in somn. Dar nu...
De cateva zile am luat hotararea sa neg doar durerile cele mai mari pe care le-am avut candva si care acum nu le mai simt, poate imi amintesc uneori, cu nostalgie ca a fost un timp in care eu eram...eram altfel decat sunt acum. Si nu ma mai doare nimic.
Am azi, am avut ieri si-o sa am maine tot ce-mi doresc. In fiecare zi ma simt tot mai implinita si multumita de viata asta, de viata mea, de viata noastra impreuna. Iar fericirea, care candva era ceva elementar si poate un pic...optionala...acum sta la baza trezirilor mele, dimineata, cu zambetul pe buze, cu ochii mici privindu-l pe baiatul meu, cum cu somnul in vene si-n respiratie il sarut si-i spun in gand "buna dimineata" si cum ii multumesc ca e el baiatul pe care l-am asteptat, pe care l-am cautat atata vreme. E el. E el...cel de care ziceam ca exista undeva in lume. E el si exista!
Cat despre fericire...a devenit fundamentala cu fiecare clipa trecuta, cu fiecare respiratie de-a noastra. E minunat! Si da, fiecare minut trecut e unul extraordinar si nu pierdut.
Si nu mai neg nimic.
N-am nici un drept sa ma privez de cele mai frumoase intamplari din viata asta, nici prea lunga, nici prea scurta. Suficienta! Suficienta sa-mi plesneasca tamplele de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu