Simt in ultima perioada ca-mi imbin viata de femeie cu rolul de copil si rezulta ceva minunat; mai imbin si putina nervozitate cu rasete nemarginit de isterice si traiesc totul ca si cum n-ar exista un maine pentru nimeni. Sau ac si cum ar exista un maine inzecit de frumos decat aziul de azi care maine va fi..ieri?! Si pun punct si-mi amintesc maine de un azi care e un ieri placut in care m-am dedicat in totalitate mie si-am avut grija de fericirea pe care am avut-o, o am si-o s-o mai am ...pentru totdeauna! Sunt un om simplu cu ganduri simple azi despre ieri si complicate pentru maine si pentru viitorul meu. Ah...viitorul meu. Mi-am dorit mereu sa am un viitor stralucit. Se rezolva! Dar mi-am propus azi sa am un trecut care sa merite sa-l povestesc cuiva care merita sa-l ascule. Sa merite eu sa-mi daruiesc cuintele cuiva care sa merite sa mi le primeasca. Si mi-am adus aminte ca in anul 2 de facultate am gasit pe strada ceva bani...nu mai stiu cati...intr-o dimineata in care ma duceam spre scoala; iar la parcul copiilor un batran cersea -si-am vrut sa-i impart cu el, pentru o clipa mi-a trecut prin cap sa impart banii aia nemunciti cu el; stiu si acum ca am zambit, am scos toti banii din buzunar si i i-am daruit. Pe toti. fara sa ma mai gandesc la imparteala. Nu era fratele meu sa impart cu el- frateste. Si-am mai daruit de atunci.
Azi am primit. Am primit un zambet cald care mi-a atins sufletul si mi-a alungat orice grija. Daca aveam vreuna. Deci, traiti, zambiti, daruiti, daruiti ce aveti voi mai bun, cu masura sau fara si veti avea cele mai mari satisfactii! Ca mine, azi!
Multumesc:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu