...sa nu ma despart niciodata de oamenii care mi-au trecut fulgerator prin viata, de cei care mi-au luat tot ce aveam mai bun, de cei care mi-au dat inzecit inapoi ca sa nu simt lipsa, de cei care mi-au aratat o alta fata a lumii, de cei care mi-au suportat caderile, de cei care m-au incurajat, de cei care mi-au zis ca-s nebuna, de cei care mi-au zis ca-s un om minunat si un om bun, de cei care ai fugit pentru ca nu s-au putut ridica la nivelul asteptarilor mele, de cei care nu s-au ganditi niciodata ca as putea avea vreun soi de asteptare...voi reusi? Voi reusi sa va pastrez pe toti?
Sunt oameni pe care m-am putut baza la un moment dat in viata mea si-au ramas langa mine, involuntar, si-mi insenineaza ziua cu zambetul lor sincer. Si-o fac destul de bine inca...
Stiu ca la un moment dat si cei care au ramas acum, vor pleca, si sper sa plece pe varful picioarelor, sa nu le simt plecarea, sa nu ma doara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu