Mi-a trecut prin minte un singur gand ieri, toata ziua: Un om minunat nu trebuie sa faca nimic. Pur si simplu trebuie sa ramana minunat. Dar cum? Cum sa nu-si piarda frumusetea? Cum?
Cum sa intreb cum? Am fost mereu un om minunat, cu mici abateri de la drumul minunat pecare-mi duc existenta minunata, alaturi de oameni minunati, traind impreuna, minunat...:)
Suntem cu totii minunati, facem lucruri minunate, spunem lucruri minunate, iubim minunat, zambim minunat...
Este azi, 20 aprilie, dimineata ploiasa si mohorata si m-am trezit la 7:30 fix si n-am mai dormit...simt miros de cafea neagra, tare, (minunata si ea), si-mi rasuna in timpan un singur vers: Si-mi scoate inima fum si cant...si-mi place si-astept sa am langa mine toti oamenii minunati pe care i-am asteptat toata viata.
Si-am vazut azi ca n-am asteptat degeaba. /un om minunat, intr-adevar nu trebuie sa faca minic, trebuie doar sa fie acolo, la momentul oportun. Si-au fost toti, toti pe care eu ii vad minunati. Intre doua versuri lungi, imi tin respiratia, imi gust cafeaua, va spus Buna Dimineata tuturor si... si-mi tin respiratia...cu mainile amadoua...vorbiti-mi acum...vreau sa va aud vocea...
Multumesc
2 comentarii:
Minunata postare :)
Minunat !
Trimiteți un comentariu