Sa-mi vad parintii multumiti si impliniti, plimbandu-si nepotul de mana prin Centru, sa-i vad zambind alaturi de mine, de noi, sa n-avem grija zilei de maine, sa ne dorim sa crestem impreuna si sa invatam, pana la urma, sa traim. Mi-a lipsit mereu faptul ca nu mi-a lipsit nimic - am avut o copilarie fericita, pe care multi si-ar fi dorit-o - si totusi n-a fost destul. Cea mai mare greseala pe care am facut-o in adolescenta a fost ca n-am trait-o la maxim, ca n-am consumat tot ce era de consumat, ca au ramas goluri pe alocuri pe care acum, mi-e greu, inuman si imposibil sa le umplu. Dar nu regret nimic - o greseala din care altii poate vor invata ceva. Ma linisteste orice raset de copil de 2 pana la 5 ani. Ma nelinisteste ploaia de septembrie - imi rupe sufletul. Mi-e teama ca n-o sa am suficient timp sa fac tot ce mi-a propus - de ce? viata e mult prea scurta pentru a-i cunoaste toate frumusetile si mult prea lunga pentru a-i indura toate neajunsurile. Mi-e teama ca batranetea ma va impovara pe mine si pe cel de langa mine. Mi-e teama de asta de mor. Am zambit si-am vorbit frumos despre fiecare moment din viata mea, l-am facut unic si nemaipomenit si i-am invatat pe altii sa traiasca - si-au fost fericiti. Ultima data am fost fericita azi-dimineata: cand iubitul meu m-a sarutat si mi-a spus Buna Dimineata Iubito!
Data viitoare cand voi fi fericita va fi maine dimineata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu