Sa invat...

...sa nu ma despart niciodata de oamenii care mi-au trecut fulgerator prin viata, de cei care mi-au luat tot ce aveam mai bun, de cei care mi-au dat inzecit inapoi ca sa nu simt lipsa, de cei care mi-au aratat o alta fata a lumii, de cei care mi-au suportat caderile, de cei care m-au incurajat, de cei care mi-au zis ca-s nebuna, de cei care mi-au zis ca-s un om minunat si un om bun, de cei care ai fugit pentru ca nu s-au putut ridica la nivelul asteptarilor mele, de cei care nu s-au ganditi niciodata ca as putea avea vreun soi de asteptare...voi reusi? Voi reusi sa va pastrez pe toti?

Sunt oameni pe care m-am putut baza la un moment dat in viata mea si-au ramas langa mine, involuntar, si-mi insenineaza ziua cu zambetul lor sincer. Si-o fac destul de bine inca...
Stiu ca la un moment dat si cei care au ramas acum, vor pleca, si sper sa plece pe varful picioarelor, sa nu le simt plecarea, sa nu ma doara...

Ce am zis eu...candva:)

Adu-ti aminte ca ai prins un tren din mers. Si s-a oprit pentru tine. Trenul ala chiar a dus spre fericire, mai stii?

Raspunsuri...

Sa-mi vad parintii multumiti si impliniti, plimbandu-si nepotul de mana prin Centru, sa-i vad zambind alaturi de mine, de noi, sa n-avem grija zilei de maine, sa ne dorim sa crestem impreuna si sa invatam, pana la urma, sa traim. Mi-a lipsit mereu faptul ca nu mi-a lipsit nimic - am avut o copilarie fericita, pe care multi si-ar fi dorit-o - si totusi n-a fost destul. Cea mai mare greseala pe care am facut-o in adolescenta a fost ca n-am trait-o la maxim, ca n-am consumat tot ce era de consumat, ca au ramas goluri pe alocuri pe care acum, mi-e greu, inuman si imposibil sa le umplu. Dar nu regret nimic - o greseala din care altii poate vor invata ceva. Ma linisteste orice raset de copil de 2 pana la 5 ani. Ma nelinisteste ploaia de septembrie - imi rupe sufletul. Mi-e teama ca n-o sa am suficient timp sa fac tot ce mi-a propus - de ce? viata e mult prea scurta pentru a-i cunoaste toate frumusetile si mult prea lunga pentru a-i indura toate neajunsurile. Mi-e teama ca batranetea ma va impovara pe mine si pe cel de langa mine. Mi-e teama de asta de mor. Am zambit si-am vorbit frumos despre fiecare moment din viata mea, l-am facut unic si nemaipomenit si i-am invatat pe altii sa traiasca - si-au fost fericiti. Ultima data am fost fericita azi-dimineata: cand iubitul meu m-a sarutat si mi-a spus Buna Dimineata Iubito!
Data viitoare cand voi fi fericita va fi maine dimineata...

Minunat!

Mi-a trecut prin minte un singur gand ieri, toata ziua: Un om minunat nu trebuie sa faca nimic. Pur si simplu trebuie sa ramana minunat. Dar cum? Cum sa nu-si piarda frumusetea? Cum?

Cum sa intreb cum? Am fost mereu un om minunat, cu mici abateri de la drumul minunat pecare-mi duc existenta minunata, alaturi de oameni minunati, traind impreuna, minunat...:)

Suntem cu totii minunati, facem lucruri minunate, spunem lucruri minunate, iubim minunat, zambim minunat...

Este azi, 20 aprilie, dimineata ploiasa si mohorata si m-am trezit la 7:30 fix si n-am mai dormit...simt miros de cafea neagra, tare, (minunata si ea), si-mi rasuna in timpan un singur vers: Si-mi scoate inima fum si cant...si-mi place si-astept sa am langa mine toti oamenii minunati pe care i-am asteptat toata viata.

Si-am vazut azi ca n-am asteptat degeaba. /un om minunat, intr-adevar nu trebuie sa faca minic, trebuie doar sa fie acolo, la momentul oportun. Si-au fost toti, toti pe care eu ii vad minunati. Intre doua versuri lungi, imi tin respiratia, imi gust cafeaua, va spus Buna Dimineata tuturor si... si-mi tin respiratia...cu mainile amadoua...vorbiti-mi acum...vreau sa va aud vocea...


Multumesc

Gand de seara

Nu azi, ci de-a lungul timpului, am invatat ca relatiile intre oameni sunt asemenea unor furtuni. Am invatat ca unul poate zambi mai mult decat celalalt si ca, da, la un moment dat ii poate reprosa asta. Am invatat ca unul poate iubi mai mult ceva, decat celalalt si ca, la un moment dat asta il poate umple de furie. Am invatat ca unul poate avea mai multa incredere decat celalalt si asta il poate frustra, la fel, la un moment dat. Am invatat ca unul poate fi mai nesigur decat celalalt si asta va durea nemarginit. Am invatat toate astea de-a lungul timpului si-am citit undeva ca un om poate uita ce i-ai zis sau ce i-ai facut -bun sau rau - dar nu va uita niciodata cum l-ai facut sa se simta. In preajma ta, intruna din zilele tale, in viata ta -oricand, oricum, oricat!

Am invatat ca oricat de mult ai iubi un om sau oricat de mult te-ar iubi el pe tine, o dara de egoism va exista intotdeauna: va avea ceva, mereu, pe care va dori sa-l tina numai pentru sine.

Inca n-am invatat sau inca n-am aflat daca trebuie sa doara sau sa bucure asta...

Hristos a Inviat!

Cafeaua de dimineata, aburi de somn, fumul dens al tigarilor noastre, zambetul cald al iubitului m,eu, glasul lui dulce spunand "buna dimineata, iubito", cina de aseara intre prieteni, pregatirea de sarbatori, rasetele noastre impreuna, multumirea prietenilor nostri, Lumina, credinta care inca zvanceste in noi, prima urare de sarbatori, "Paste Fericit", o plimbare in doi, intalnirea cu alti oameni, fericirea, viata care e in noi mai mult ca niciodata...toate ma fac sa-mi doresc ca ziua de azi sa nu se sfarseasca niciodata!

Hristos a Inviat!