M-am trezit cu un zbucium ciudat, zburda ceva in mine si-mi tremurau pleoapele. Respiratia mi se ingreunase si deveneam din ce in ce mai agitata. timp de 10 minute mi-a fost teama sa-mi desprind pleoapa de sus de pleoapa de jos, de lene sa nu dai ochii cu soarele, de lene sa spun "buna dimineata", de dor de somn, de dor de noi, de dor de oameni, de dor, in general... Si-mi batea inima si eu o ascultam si ea imi asculta numarul respiratiilor pe minut si-am simtit un fior prin tot corpul si sunetul melodios, romantic, boem, durduliu al corpului meu pe asternutul proaspat spalat m-a trezit la realitate...
Era viata...viata care inca e in mine, mai mult , azi, ca niciodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu