Timp :)

     Stiu ca cel mai important lucru pe care il primim de la oameni este timpul. Timpul lor. Mai stiu si ca fiecare minut trecut, e unul pierdut si niciun efort nu ni-l poate aduce inapoi. Ceea ce nu am trait cand era momentul, momentul potrivit, aproape imposibil sa mai traim vreodata. De aceea caut cele mai bune momente in care sa fac ceea ce imi doresc sa fac, sa traiesc asa cum imi doresc sa traiesc si sa fiu printre acei oameni pe care mi-i doresc aproape, zi de zi.
     Nicio clipa nu e nesfarsita insa nimic nu ne poate opri sa ne-o  amintim la infinit. Este singurul mod pe care l-am gasit si prin care putem  fi in permanenta undeva, cu cineva atunci cand timpul lui este prea pretios pentru a-l imparti la doi.  Nu putem decat sa le  multumim pentru momentele in care au facut-o, in care au renuntat, poate, la ei, pentru noi. Mi-e foarte clar si n-am nicio indoiala ca ceea ce primim de la oameni este de nepretuit. Mai trebuie doar sa invatam sa le multumim altfel decat prin cuvinte. Pana la urma tot de timp avem nevoie :) .

Despre noi

Până la urmă vorbim despre timp. Despre cât de mult sau puțin timp suntem dispuși să ne alocam nouă. Despre când vom face ceea ce am zis că facem. Deseori ne gândim și la timpul pe care să îl dăruim celorlalți, în speranța că ne vor da, la rândul lor, ceea ce ne dorim, ceea ce vom cere, ceva fără de care nu putem trăi. Ne mai gândim și la cum să facem în fiecare zi ceva diferit, unic și  nemaivăzut. De nimeni, niciodată.

Ce am invatat:)

    Zilele trecute am aflat de la cineva ca lucrul cel mai important pe care l-a invatat de-a lungul vietii este ca "iti faci patul dimineata pentru ca vrei, nu pentru ca trebuie". Am zambit si mi-am dat seama ca cel mai important lucru pe care eu l-am invatat de-a lungul timpului este ca a fi sincer si corect (cu tine si mai apoi cu ceilalti) este un fel de binecuvantare. Este posibil sa nu fi fost sincera sau sa nu fi fost corecta mereu, insa stiu si sunt mandra ca niciodata nu m-am vandut, ca mereu m-am respectat si mereu mi-am asumat responsabilitatea pentru actiunile mele, oricare ar fi fost ele. Mi-am mai recunoscut si greselile si mi-am dorit mereu sa fi invatat ceva din ele. Ceea ce stiu sigur este ca nu am facut aceeasi greseala de doua ori. .
    Acesta este cel mai important lucru pe care eu l-am invatat de-a lungul vietii.  Nu stiu daca l-am invatat de la prieteni, de la parinti, din experientele pe care le-am trait sau m-am nascut asa.

    Voi ce ati invatat de-a lungul vietii? 

:)

    Mi s-a parut mereu ca daca iubesc mai multi oameni deodata, poate ii iubesc mai putin. Ca iubirea mea e una singura si ca ar trebui sa o impart intre ei. In timp, oamenii mi-au demostrat ca ii  iubim diferit , insa cu aceeasi intensitate. Ca niciunul din cei iubiti de noi, din suflet nu sufera de prea multa sau prea putina iubire din partea noastra. Pe unii ii iubim cu inima, pe altii ii iubim cu sufletul, pe altii ii iubim cu grija, pe altii ii iubim cu riscul de a ne pierde mintile.
    Mi s-a parut mereu ca daca cer ajutor, devin slaba. Mi s-a mai parut ca oamenii cauta in noi numai ce le este lor folositor, ca suntem pentru ei gura de aer de care au nevoie cand se sufoca. Mi s-a mai parut ca oamenii ne parasesc in momentele in care avem cea mai mare nevoie de ei.  De fapt oamenii cauta in noi ceea ce gasesc in ei, de nepretuit. Mai cauta in nou cel mai frumos lucru care mrita iubit de ei. Mai cauta in noi alinare si protectie. Oamenii cauta in noi exact ceea ce cautam noi in ei. Oamenii isi cauta adevarata fiinta in alti oameni. Depinde de noi daca ii ajutam sa se regaseasca.
    Mi se pare azi ca cea mai mare greseala pe care o putem face este sa judecam oamenii pentru ceea ce au fost ei, la un moment dat, pentru o experienta traita impreuna, candva. Cea mai mare greseala este sa ii respingem din aceste motive. O alta greseala este sa devenim prizonierii nostri in cautarea adevaratului motiv pentru care oamenii se intorc catre noi.
    Dincolo de greseli, mi se pare azi ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa primim oamenii in viata noastra, sa ne deschidem in fata lor (si sa le aratam nu cat suntem de reci si distanti, ci cat de mult putem sa ii iubim) si sa le multumim pentru ca vor sa fie langa noi de acum.

   Poate ca momentul potrivit din care sa incepem sa traim impreuna este acum, nu atunci.

Ce iubim la oameni?

Unii oameni spun ca niciodata nu vom sti ce iubim cu adevarat la cei din jurul nostru. Altii spun ca nu iubim ceva ce nu cunoastem, pentru ca ne temem de necunoscut. Eu cred ca nici macar nu  mai conteaza ce iubim, atata timp cat stim ca iubim ceva. Imi vin in minte cativa oameni pe care ii iubesc pe nerasuflate si imi vin in minte si cateva motive pentru care fac asta. Ii iubesc pe oamenii astia pentru ca ma apara. De mine. Ii mai iubesc pentru caldura din ochii lor atunci cand ma privesc. Ii mai iubesc pentru ca sunt sinceri, corecti si pentruca nu se abat de la adevar. Si ii iubesc pentru ca indiferent ce s-ar intampla, ei ma iubesc si ma sprijina la randul lor. Chiar daca n-o spun in cuvinte, mi-o arata intr-un fel sau altul.

Voi ce iubiti la oameni?