luni, 30 decembrie 2013

2013

     Mi se intampla mereu la finalul cate unui an sa spun ca, dincolo de orice, a fost un an bun. Sau un an plin. Asa este si cu 2013 - si chiar a fost. Dincolo de piedici, greutati, frustrari, a fost un an extraordinar. Un an in care am implinit o parte din obiectivele pe care mi le-am propus, si toate obiectivele pe care nu mi le-am propus. Le-am implinit fara sa stiu ca le-am avut. M-am descoperit pe mine, altfel, si i-am descoperit pe oamenii din jurul meu altfel. Mi-am descoperit esenta si am descoperit si esenta celorlalti. Mi-am descoperit misiunea si am pornit in calatoria spre ea.
     Inchid 2013 azi, acum si astept cu nerabdare sa fiu mai buna, mai rabdatoare, mai iubitoare si mai recunoscatoare in 2014. Si sa dau mai mult din mine, si sa astept mai putin.  Sa dezamagesc mai putin, sau inspre deloc. Sa le spun oamenilor zilnic cat de mult ii iubesc, sa fiu mai deschisa cu ei si cu mine. Si sa ramanem impreuna. Pentru inca un an. Sau pentru totdeauna :)
     Exista o lista de oameni carora ar trebui sa le arat recunostinta nu numai pentru ca mi-au trecut prin viata in acest an, ci au si ramas aici, o buna parte din ei. Va multumesc tuturor!


La multi ani,
Daniela

duminică, 22 decembrie 2013

Inca un multumesc :)

     Azi nu vreau decat sa iti amintesc ca oamenii vor aprecia lucrurile marunte pe care le faci pentru ei.De exemplu ca le amintesti ca sunt iubiti. Si ca pot iubi. Si ca pot surprinde. Si sa se lase surprinsi. Ca pot inspira. Si ca vor fi, la randul lor, inspirati. De alti oameni. De oameni, simpli, ca si ei.
    Azi nu vreau decat sa-ti amintesc ca iubim la oameni modul in care ne arata ca ne sunt aproape, ca vad in noi lucrurile bune si frumoase si ca nu ne lasa ai nimanui cand gresim.
    Azi nu vreau decat sa-ti amintesc ca ai realizat pana si lucrurile pe care nu ti le-ai propus, ca ai valoare si ca dai valoare. Cred cu tarie ca ni se intorc toate lucrurile pe care le facem. Toate lucrurile bune. Toate lucrurile rele. Nu vom sti niciodata insa, in ce moment al vietii noastre  sa le asteptam. Ne vor lua pe nepregatite si tarziu vom intelege ce ni s-a intamplat. Daca vom intelege. Nu stiu daca reusesc mereu sa facem numai lucruri bune, insa am invatat sa imi asum si rautatile pe care uneori, involutar, le fac. Astfel ca, accept orice mi s-ar intoarce si ma gandesc ca merit orice mi se intoarce. Totodata,voi sti sa imi recunosc greselile, sa le accept si sa mi le asum. Stiu azi, ca niciodata nu voi ramane singura.
    Azi nu vreau decat sa-ti amintesc ca vor exista oameni care te vor face sa simti ca esti puternic, chiar si atunci cand tu nu mai simti. Si vor mai exista oameni care cred in tine si in capacitatea ta de a transmite si altora increderea in ei, ca sunt puternici si ca pot face orice si-ar dori sa faca.

Multumesc!

miercuri, 4 decembrie 2013

Ca acum

     De-a lungul timpului oamenii invata din ce fac bine, din ce gresesc si chiar si din ce nu fac deloc. Indiferent ce credem unii despre altii sau cum ne comportam unii cu altii, ne vom cauta si ne voi regasi, de fiecare data altfel. Iar daca in cautarile noastre prin diferite locuri, ne lovim si de iubire, vom sti ca acolo ar fi important sa ramanem pentru totdeauna. Adevaratii oameni isi vor recunoaste greselile asa cum adevaratii oameni stiu sa ierte. Putem de azi sa pornim in calatoria noastra de regasire de sine, din nou, si de regasirea adevaratilor oameni din noi si din ceilalti. Indiferent cat de scurta sau lunga va fi calatoria noastra, daca la capatul ei ne vom gasi esenta care va aduce bucurie pentru noi si pentru ceilalti, vom sti ca exista visuri pe care le putem implini. Chiar daca le-am visat cu ochii pierduti in lumina fiecarui bec care lumineaza noaptea, strazile.

Ca acum...

marți, 3 decembrie 2013

Despre ani

Anul trecut, lumina tuturor becurilor din Piata Unirii loveau in zapada, iar prin geamurile aburinde povestile mele se hotarau sa se lase auzite. De atunci, merg mai departe si ma incurajeaza sa nu le mai ascund si sa le las libere. Anul acesta zapada nu e, insa povestile se invart inainte si inapoi, si imi multumesc ca ies din mine mai usor si mai simplu.

Cred de atunci ca lucrurile se intampla cu un scop, iar recurenta si intensitatea cu care se intampla nu fac altceva decat sa ma faca sa imi doresc sa nu se sfarseasca niciodata.

Anul trecut, in Piata Unirii era zapada! Iar lumina becurilor...acum, ne face sa ne vedem pe noi si pe oameni, dincolo de orice masca pe care am fi putut, la un moment dat, sa o purtam. Acum nu mai avem nevoie de ea. Anul acesta, in Piata Unirii, amintirile ne-au ramas :) Mai stiu ca le purtam cu noi.