Libertate...imi curge prin vene in loc de sange, de cand m-am nascut. Am reusit sa mi-o pastrez. Am reusit s-o scot la capat cand altii incercau sa mi-o fure, sa nu ma lase sa traiesc asa cum mi-as fi dorit. Au existat momente cand, de prea multa libertate ma sufocam, dar ma sufocam placut. Imi placea acea sufocare. am reusit sa raman asa cum mi-am dorit mereu sa raman. Da, m-am temut mereu de intuneric, de singuratate si de lasitate. Si le-am simtit pe toate. Ce a durut cel mai tare? La fel au durut si singuratatea si lasitatea, dar parca sentimentul de lasitate m-a urmat mult timp, mi-a rasuflat in ceafa si m-a facut sa-mi para rau ca am fost asa. Lasa. Pentru prima data as fi schimbat ceva la mine. Atunci. Pentru un moment. Mi-ar fi placut sa am incredere in mine si sa merg mai departe, cu privirea inainte. Dar nu, am ales calea spre lasitate. Asta era demult...sau nu chiar asa de demult.
Am avut noroc pana la capat. Unii ii spun noroc, mie imi place sa spun ca am meritat ce am acum. Altii continua sa creada ca am avut noroc. La urma urmei ce conteaza ce spun altii?! Sau ce cred altii?! Altii au mai spus ca ma grabesc. Ce-mi pasa mie? Tineretea e facuta s-o imparti la 2, apoi la 3:) Vine el si al 3-lea! Al 3-lea motiv pentru care sa ma simt tanara, al 3-lea motiv pentru care sa imbatranesc si sa las tineretea mea in mainile altuia, sa-mi aminteasca cine am fost si ce-am facut in viata asta!
As vrea sa-mi promit ca niciodata n-o sa ma simt batrana, nici atunci cand chipul meu, sifonat, va incerca sa spuna contrariul. Insa mama m-a invatat sa spun promit cand stiu sigur ca ma pot tine de cuvant.
Iar anii nu-i poti pacali:)
Sunt in concediu, iar libertatea de a ma trezi pe diagonala, in patul meu mare si la ce ora imi doresc e singurul lucru care-mi vine acum in minte si pe care vi-l impartasesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu