Nu prea mai am ce sa scriu. Nu prea mai vreau sa scriu. Nu mai simt nevoia. Parca mi-am pierdut si acel ceva in momentul in care mi-am gasit fericirea. Viata mea se rezuma la a iubi si a fi iubita si a indrazni sa iubesc asa cum am vrut sa iubesc mereu. Fara sa-mi fie teama. Iubesc. Am iubit mereu pana la ultima suflare. Mi-a facut placere sa iubesc. Iubesc diminetile in care soarele se strecoara printre despartiturile rulourilor si ma trezeste, iubesc zambetul viitorului meu sot, iubesc ochii mei si stralucirea din ei, iubesc orele petrecute la lucru si orele petrecute acasa, iubesc gatitul, spalatul vaselor si al hainelor, iubesc stersul prafului si al geamurilor, iubesc sa pun masa, iubesc sa beau un pahar de cola. Iubesc tot.
Nici nu-mi amintesc cand am urat ultima data, din tot sufletul. Ma iubesc pe mine! Azi, iubesc tot ce misca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu