miercuri, 23 decembrie 2009

23

Al 23-lea Craciun al meu. Insa intaiul departe. Ne-acasa mai bine zis. Ne-cu-mama. Imi vine sa plang si tremur din toate incheieturile ascultand colinde si imaginandu-mi cum acasa se impodobeste bradul, cum mama e fericita, cum sarmalele fierb in oala, cum se aud voci pe scarile blocurilor, cum alearga copii dorind sa incalzeasca casele oamenilor, cantandu-le si incantandule privirile cu cantece despre nasterea Domnului, imi vine sa plang si-o fac si ma gandesc la mama, ce dor mi-ar fi sa fiu acolo, ce dor mi-ar fi sa-i spun Craciun Fericit si sa desfacem cadouri impreuna.
E al 23-lea Craciun in care nu desfac cadourile sub bradul mamei impodobit cu albastru, simetric, perfect... Nu sunt acasa insa ma simt acolo...
Care este adevarata fericire? Privesc cadourile ce le-am cumparat si pe care n-o sa am cum sa le ofer in seara Ajunului, privesc in jurl meu si-mi vad camera impodobita cu ce am avut eu, ghirlande si catevagloburi, insa nu am brad.
O sa-mi petrec dimineata Ajunului vorbind cu zeci de romani care probabil au brad si seara vor sta apropae de cei dragi, o sa-mi petrec dupa-masa facand mici cumparaturi, poate o sticla de vin...nici zapada nu e...nici ganduri albe, nici...

Unde e adevarata fericire?

Craciun Fericit Daniela!

Un comentariu:

unchiesul spunea...

Hm, pentru tine este prematur a pune aceasta intrebare...
An nou fericit si Dumnezeu sa te ocroteasca!