miercuri, 29 octombrie 2008

Nimeni...

DACA TI-AS SPUNE CA TE IUBESC,TE-AS MINTI [...] EU AM NEVOIE DE TINE.
VREAU SA-MI CONTINUI VISELE...

Nimeni nu stie ca eu am plans cu lacrimi adevarate,

Nimeni nu stie de ce am adunat atata tristete,

Nimeni nu stie ca, de fapt, mi-am impartit singuratatea cu tine,

Nimeni nu stie ca mi-am pus visele la picioarele tale, si am contat pe tine,

Nimeni nu stie ca m-ai alungat din viata ta atunci cand aveam mai mare nevoie de tine,

Nimeni nu stie ca mi-as da jumatate din viata ca sa fi langa mine macar o secunda,

Nimeni nu stie ca mi-e dor de tine asa cum le e dor frunzelor de ploaia de Septembrie,

Nimeni nu stie ca fiecare cuvant de-al tau inseamna o ora in minus din viata mea si o zi in plus de tristete,

Nimeni nu stie ce am devenit eu si de ce,

Nimeni nu stie ca drumul catre aducerile aminte inca trece prin fatza ferestrei tale,

Nimeni nu stie ca a parasi inseamna totusi a trada,

Nimeni nu stie ca mi-as dori sa fiu din nou copil,

Nimeni nu stie ca sufletul meu nu a mai zambit de ani de zile,

Nimeni nu stie ca te iubesc dar in acelasi timp te si urasc,

Nimeni nu stie ca persoanele in care am avut incredere m-au dezamagit, inclusiv tu,

Nimeni nu stie cat de frumos m-ai mintit,

Nimeni nu stie ca plang de dor, si nu de somn,

Nimeni nu stie ca ne-am sarutat in tacere si in gand, chiar de fiecare data,

Nimeni nu stie ca experienta mi-a demonstrat ca incapatanarea nu ma face cu nimic mai fericita,

Nimeni nu stie ca am vrut sa fiu a ta,

Nimeni nu stie ca demult aveam vise poleite cu speranta,

Nimeni nu stie ca viata chiar a fost cruda cu mine,

Nimeni nu stie ca am visat sa te intalnesc in ultima mea toamna...

Nimeni nu stie cand va fi ASTA.....

17 MAI 2006





Ce vremuri...

Ma chinuie visul mereu,
Retaraiesc ce-am trait candva

Ma chinuie sufletul meu,
Aud pasii, dar nu vad omul

Ma chinui lacrima amara,
Rostesc o rugaciune dar nu gasesc credinta(in mine!)

Ma doare ochiul stang de atata plans,
Frunzele se prabusesc la pamant
E toamna mea, cu sau fara vant...

Ma doare tacerea,
Ce-mi biciuie timpanul

Ma doare singuratatea mea,
Si nu ma lasa sa fiu a ta

Ma doare uitarea,
Insa fiecare va merge pe calea sa

Ma doare intreg trupul meu,
Rece, sub tine, de-atatea ori....

Timisoara, 23 octombrie 2006


-in amintirea acelor vremuri in care ma chinuia si un cuvant spus anapoda;
-in amintirea atator sosiri si plecari prin sufletul meu;
-in amintirea zilelor in care ma durea si trecerea unei secunde;
-in amintirea ta, pentru ca nimeni nu stie cine esti tu cu adevarat

Good day...today!

Sunt asa de fericita. Drumul la Bocsa n-a fost degeaba. Mi-am regasit cele mai vechi si mai dulci amintiri. Mi-am gasit cele mai calde ganduri, mi-am trait pentru un moment viata mea de liceu, iubirile cele mai...
Mi-am gasit caietul cu coperta verde pe care l-am primit pentru a-mi scrie gandurile.
Si-am sa va spun si voua ce-am gasit:

Ceea ce imi doresc eu de fapt,
exista numai in mintea mea.
Baiatul pe care-l astept
Traieste la marginea visului meu
se pune de-a curmezisul gandurilor mereu
se reazama de un copac mult prea inalt
Respira un aer un pic cam greu
Dar totusi exista....
Undeva in lume
domneste iubirea;
Azi n-am chef de glume
Maine imi expira contractul cu fericirea...
La poalele muntelui
Exista placere!!!
De sus, ma rostogolesc la vale
Si tu,
Ca o ultima toamna imi apari in cale

Alerg, alerg ... nu scap de tine
nu stiu de e rau, de e bine
Un alt suvoi de lacrimi .... ma pandeste!
De prea multa lene ma plang neincatat
Am oasele rupte in mii de bucati
Si iar imi amintesc:
EL EXISTA, EU AM UITAT SA MA NASC!

BOCSA, 7 NOIEMBRIE 2006

marți, 28 octombrie 2008

Si m-a durut....

Am ascultat o melodie care poate ucide oameni. Si m-a durut....
M-a durut atat de tare incat mi-am dat seama ca timpul este o asemenea ingramadire de vise , intamplari, pietre si soare, incat nu-ti mai dai seama unde incepe unul(si ma refer strict la vise) si unde se termina celalalt. Si daca se termina. Si mai ales de ce se termina.
Ajungi la un moment dat sa crezica numai timpul tau ti-a mai ramas si ca si pe el trebuie sa-l imparti. Ca pana la urma nimic nu e al tau, ca pana si visele-ti sunt luate, ca nu mai poti sa speri pentru ca ti-e frica...
Ti-e frica mai ales de tine, ca n-o sa te ridici niciodata la nivelul asteptarilor tale, ca o sa cazi in materie, ca esti obisnuit cu caderile, ca n-o sa fie nimeni care sa te ridice, ca esti pre prost si ca nu ai suficient de multa putere sa te mentii pe linia de plutire. Si tie iti pasa, nu petru ca esti prost, ci pentru ca esti bun.
Daca esti bun, insemana ca esti prost.
Mie mi-a zis cineva odata....ca daca o sa am nevoie candva de ceva, sa caut in mine puterea necesara pentru a ma ajuta. Sa nu fug de mine pentru ca la un moment dat tot ma voi gasi...
Sa nu caut in oameni ceva ce niciodata n-o sa pot avea. Si mai ales, sa nu caut in oameni ceea ce nu gasesc la mine. Si sa nu-mi doresc nimic mai mult din tot ce am acum. Sa nu-mi doresc sa opresc timpul pentru ca n-o sa reusesc asta niciodata.
Sa am incredere in mine, insa cu masura - muntii din loc n-o sa-i mut niciodata.
In fiecare zi imi dau seama ca sunt o mie de motive pentru care merita sa traiesc, pentru care sa zambesc. Sa zambesc sincer...
Si-ti multumesc pentru ca mi-ai amintit ca sunt un om minunat! Si ca m-ai facut sa ma uit mai des in oglinda si sa vad dincolo de aparente, ca inca mai pot zambi.
Am fost cea mai fericita!

luni, 27 octombrie 2008

File din poveste (11.01.2008)

Privirea inlacrimata, trista si fixa (intr-un punct altul decat realitatea) cu care m-a intampinat, ochiul drept guvernat de cataracta si celalalt limpede, sanatos si negru, m-au speriat peste masura. Ma simteam stransa cu usa (chiar daca stiam ca nimic rau nu mi se poate intampla) si obligata sa raspund unor intrebari total anapoda, ca la un examen oral. Faptul ca nu ma privea in ochi cand imi vorbea, intrebarile continue si repezi ca apele unui rau grabit si nervos, m-au deranjat cel mai tare, m-au infricosat si m-au facut sa-mi doresc sa se intample ceva in acel moment care sa ma faca sa dispar definitiv. Parca ma studia din cap pana in picioare si regasea in mine tineretea ei pierduta pe nu stiu unde, printr-un colt al lumii strain si uitat. Pentru o clipa am crezut ca ma uraste, apoi mi-am dat seama ca am in fata mea un om dezaxat care nu poate accepta ca nu toate lucrurile se pot cumpara cu bani, ca intensitatea clipelor de glorie si extaz, e trecatoare, ca anii cei mai buni nu se mai intorc si ca tot ce putem face e sa ni-i amintim...cu drag...
Trandafirii albi pe care ii tinea aproape aproape, mi-au parut atat de stranii, parca prevesteau oarecum moartea cuiva. Ce am simtit intens si fara posibilitatea de a nega, a fost MILA. La un moment dat am crezut ca datoria mea ar putea fi aceea de a intreba daca ajutorul meu, oricare ar fi acesta, i-ar putea fi de folos in vreun fel. Insa am tacut. Mi-a lipsit curajul, ca si in nenumaratele situatii de care am fost incercata.
Starea deplorabila, atat fizic cat si moral, nepasarea, ignoranta, indiferenta pe care azi le-a afisat, decolteul vulgar, sanii lasati si cazuti ca tencuiala unor blocuri inalte si vechi, expresia fetei imbatranita, obosita si bolnava parca, zambetul mecanic si in reprize ca al unui om nebun fara limita, nu au facut altceva decat sa ma dezguste.

Ce bine era acasa...

(Ce bine era la scoala...)

10 semne prin care iti dai seama cand un prieten vechi te-a uitat!

1. Nu te mai suna de ziua ta;

2. Cand il intalnesti dupa mult timp te va acuza ca nu ai mai dat nici un semn de viata;

3. Nu-ti ureaza "La Multi Ani" cu ocazia unui Nou An;

4. Cand il intalnesti dupa mult timp se va scuza ca a fost mult prea ocupat;

5. Cand il intalnesti intamplator iti va povesti numai necazurile prin care trece, niciodata nu te va intampina cu o vorba buna;

6. Cand il inviti dupa mult timp la o cafea, iti va spune ca nu are bani, sau ca e obosit sau ca este bolnav;

7. Cand il suni sa-l intrebi "ce mai face" iti va spune ca nu-si vede capul de griji;

8. Niciodata n-o sa-i mai poti citi bucuria in ochi ca te-a intalnit, din contra...poate doar frustrare...

9. Cand il intalnesti la scoala, pe strada, la magazin... o sa-l simti rece si distant;

10. De fiecare data cand il intalnesti o sa-ti spuna acelasi lucru: "mai treci pe la mine", "te sun maine sa iesim la un suc", "maine o sa trec pe la tine"...

...Iar tu, satul de aceleasi minciuni vei spune..."ASTEPT"...

joi, 23 octombrie 2008

Pentru mine...

"Viata nu este cea pe care o traiesti ci cea pe care ti-o amintesti pentru a o povesti"
- G.G.Marquez -


Mi-am adus aminte abia azi ca am zis la un moment dat ca, intr-o viata ca a mea, pot sa fiu tot ce vreau eu sa fiu. Si-am fost...
Am fost copilul vesel de care mama isi aminteste si de care mie acum mi-e dor de mor...
Am fost adolescenta care a trait la maxim fiecare moment ca fiind unul unic si nemaivazut de nimeni...
Sunt tanara care-si grabeste maturitatea de parca la capatul celalat al lumii va gasi lucrurile fromoase la care tanjeste si pe care spera sa le cunoasca intr-un tarziu...
Sunt omul care a plans cat pentru doi, care a ras cat pentru lumea intreaga, care a trait mai degeaba dar acre a vazut un sens in toate, chiar si in picaturile de ploaie, toamna..., care a iubit cat n-ati iubit vreodata voi....
Sunt tot ce mi-am dorit sa fiu pe lumea asta: copil, suflet, ablina, fluture...si mai presus de toate viata mea...
Sunt chiar mai mult.
Sunt omul de care ai tu nevoie sa-ti continui visele...
Sunt eu, cea mai importanta persoana din viata mea.
Sunt omul pentru care doar omul conteaza.
Sunt ceea ce sunt pentru ca sunt!
Sunt aici si-mi pare bine...
Si-ti pare bine si tie.

sâmbătă, 18 octombrie 2008

In fiecare zi...

In fiecare zi descopar cate ceva. ?In fiecare zi aflu lucruri noi. In fiecare zi ma bucur de ceva, chiar daca nu-mi dau seama.
Asta mi se intampla in fiecare zi...
Azi am descoperit la mine ceva. Am descoperit ca-mi pasa atat de mult de oameni, de furiile lor, de dorintele lor, de nemultumirile lor.
Azi am descoperit ca-mi pun prea multe intrebari, la care, oricat m-as zbate, poate n-o sa gasesc niciodata raspuns. Sau paote raspunsul n-o sa fie pe placul meu.
Am descoperit ca mi-e atat de dor de mine, incat imi vine sa ma iau si sa fugim impreuna, o saptamana, undeva, departe, unde nimeni sa nu ne gaseasca. Sau poate o luna. Sau poate pentru totdeauna.
M-a trezit azi-dimineata, cu ochii grei de somn, cu amintirela ultimelor zile in gand, si mi-am zis: "Daniela, este azi, 18 octombrie... inca o zi din viata ta va trece...Si vor trece anii...toti anii tai Daniela, si buni si rai...si n-o sa stii in care ti-a fost ce mai bine..." Si-o sa zic: "Ce ai facut, Daniela, pana acum? Ce ai trait? Si cat de mult? Si mai ales de ce? Daniela, nu ultimele zile conteaza...Ce bucurii ai avut? Ce vise ti-ai implinit?"
Din spatele meu, o voce groasa si ragusita de trecerea celor mai frumoase clipe (pe care tot timpul le-am masurat in ani), imi va raspunde: "Mi-am implinit visul de a trai pe acest pamant!"
Si bucuriile?
"Bucuriile...m-am bucurat ca am trait intre oameni ca voi..."
Si viata, Daniela???
"Viata? Va trece..."