Mă mândresc cu calitatea de a fi un om bun, de a crede că sunt în continuare un om bun. O calitate care diferă de la mine la tine. Dar, în cele din urmă, respir datorită gandului ca niciodată nu am fost altfel, decât un om care crede că e bun.
De ceva timp a murit o parte din mine. Cea mai frumoasă parte din mine, partea ce o credeam eu cea mai frumoasă: aceea cu care iubeam oamenii. Oamenii de rând, oamenii... În schimb, mi-a rămas vie, intactă, partea sufletului meu pe care îl hrănește iubirea ce mi-o dăruiesc cei ce niciodată nu mi-au zis: “Te iubesc!”, în schimb mi-au zis: “nu am mai facut nimic din ce făceam înainte sa pleci!”.
Mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu