Despre nerabdare

     Deseori imi pierd rabdarea si incerc sa grabesc lucrurile pentru ca nu pot si nu vreau sa stau pe loc si sa astept ca lucrurile sa se intample si atat. De cele mai multe ori primesc ceea ce vreau cu cateva secunde inainte de a fi momentul. Din pacate (sau din fericire poate - caci pana la urma exista un rost in toate) acum nu pot grabi nimic. Imi place sa cred ca nici nu vreau. Nu pot decat sa stau cuminte, sa astept si sa traiesc fiecare clipa . Pentru ca fiecare clipa de acum este unica pentru mine.
     Nu mai stiu cand m-am simtit ultima data atat de nerabdatoare. Poate in copilarie, pe vremea cand imi tineam barbia lipita pe marginea de fier putin ruginita a balconului parintilor si asteptam sa fie ora 15:15 sa ii vad ca vin de la munca, sa-i urmaresc cu privirea si sa le cotrobai prin genti sa vad daca mi-au adus ceva. De cele mai multe ori gaseam paine proaspata in plasa mamei. Intre lucrurile tatalui meu gaseam mereu aceeasi legitimatie, langa care era o poza de-a mea de pe la 3 ani in care zambeam ca cel mai fericit copil de pe pamant. Puteam sa inghit lumea toata in zambetul acela si cred ca lumea toata nu s-ar fi suparat daca ar fi trait acolo, pentru totdeauna. Sau poate in iernile de demult cand iarna era iarna si asteptam sa impodobim bradul, sa punem bomboanele in pom si sa numaram anii globurilor pe care le aveam in cutii, in fundul unui dulap pe care in deschideam doar in Decembrie.
    Nu mai stiu cand m-am simtit ultima data atat de nerabdatoare. Ma trezesc in fiecare dimineata zambind si-mi amintesc de acelasi zambet din poza de pe vremea cand aveam 3 ani si nu-mi spun decat ca s-a mai dus o zi din lunga asteptare si stiu ca acum, mai mult decat oricand sunt mai aproape de momentul in care pot sa-i spun: "Bine ai venit, de cand te-am asteptat!" Nu cred sa fi intarziat vreo clipa, imi amintesc ca mi-a promis ca va ajunge la noi atunci cand vom fi pe deplin pregatiti.
Iata momentul :)

Despre iertare

    Daca poti ierta cand altii nu inteleg de ce sa o faci, inseamna ca nu te gandesti decat la cele mai minunate momente pe care le vei trai nu peste mult. Stii ca te asteapta clipe magice si nu vrei ca nimic, dar nimic din trecut sa iti intunece fericirea, implinirea, multumirea si iubirea. Mai iti aduci aminte pe parcurs si ca oamenii nu fac lucrurile intentionat sau cu un scop ascuns sa te raneasca, iar tu poti sa treci peste asta. Nu inseamna neaparat ca raman oamenii pe care ti-i doresti aproape, dar nici nu sunt oamenii pe care sa ii urasti. Pentru ca tu nu urasti niciodata. Daca nu poti iubi, nici nu urasti. Daca nu poti face bine, nu faci nici rau.
    Daca poti ierta cand altii nu te intreaba daca ii ierti, daca poti iubi cand altii nu iti cer iubirea, daca poti darui fara sa astepti ceva in schimb, poti face orice pe lumea asta. Poti suporta pana si gandul ca momentele nu sunt infinite, ca vor trece ca ploaia rece de vara si le vei mai trai in vis si in amintiri.
    Tu poti sa faci toate aceste lucruri. Si vei avea grija sa iti inveti copilul pe care il astepti din toata inima, sa faca la fel. Si o sa il pregatesti ca va fi ranit candva - nu are importanta, el sa ierte doar :)