Cerul e albastru

Cu siguranta sunt momente in viata pe care nu le poti uita niciodata! Imi vine greu sa aleg unul cel mai memorabil si-mi vine greu sa zic multumesc si-mi vine si mai greu sa tac si sa nu zic nimic.

Intr-adevar, cerul a fost, este si va fi mereu albastru, eu am fost, sunt si voi fi mereu aceeasi si cu siguranta a parasi nu inseamna neaparat a trada. Caci nu inseamna a trada...caci oamenii care mi-au trecut prin viata desi au luat cele mai frumoase parti ale mele cand au plecat, mi-au lasat cele mai sincere parti ale lor, iar asta nu-mi poate aduce decat incantare. Acum...

23

Fericire-i atunci cand poti lasa in urma orice si pe oricine si sa-ti continui drumul, sa nu te uiti inapoi si sa nu regreti nimic. Daca te uiti inapoi chiar si pentru o secunda inseamna ca ceea ce ai ales nu este tocmai ceea ce iti doresti.

Fericire-i atunci cand te stii sigur pe tine si indiferent de ce-ti zice lumea tu stii ca ai luat decizia cea mai buna si nici prin gand nu ti-a trecut ca ai gresit si ca mai ai timp sa te razgandesti.

Fericire-i atunci cand stii ca n-ai voie sa numeri zilele dar sa numeri zilele ce au ramas acum iti face placere - douazeci...si trei!

Daniela.

....

Zidul mai poate astepta. Inca nu-s sigura de dimensiuni...inca nu-s sigura ca trebuie sa intervina intre mine si lumile cu care m-am obisnuit sa traiesc, sa sper si sa iubesc...

Iubim repede, uitam la fel de repede, ne plictisim cat ai clipi, stim asta, dar nu facem nimic, pierdem totul, alungam totul, ne alungam pe sine si-ajungem sa ne compatimim singuri pentru ca cei din jur sunt prea ocupati cu autocompatimirea.

Mi s-a spus candva ca nu poti si nu trebuie sa-i iubesti pe toti, insa trebuie si poti sa-i respecti pe toti.
Si-am vazut in juru-mi ca e mai usor sa iubesti decat sa respecti.

Fara respect, iubirea se stinge!

Zid

Construiesc un zid. Inca nu stiu exact cat de gros si inalt va fi. Stiu doar ca va fi durabil...

Bine!

E greu sa faci un bine. Ai nevoie de multe resurse. Una dintre ele este vointa. Trebuie sa-ti doresti sa faci un bine. Mereu mi-am dorit, mereu mi-a reusit, mereu am protejat. Poate insa prea mult. Dar niciodata n-am facut rau. Nu intentionat.
Am realizat ca oamenii nu apreciaza binele ce-l poti face, ci raul pe care ti-l pot face ei, masura si cantitatea in care iti pot frange inima, dupa ce-ti afla slabiciunile. N-am urmarit niciodata ca cineva sa aprecieze daca am facut un bine, dar nici n-am urmarit sa mi se franga inima. Simplu: am vrut sa fie bine!
Am trait mereu cu gandul, placutul gand ca desi sunt o femeie slaba mai mereu, nu sunt si o femeie proasta! Mi-am impus sa nu ma trezesc niciodata din visare pentru ca visez destul de frumos dar uite ca dupa 25 de ani, m-am trezit. Si nu-s in nici una din lumile mele preferate. Da, in fiecare clipa din viata asta am fost o femeie slaba si mai mereu una proasta!
Ce ciudat este sa se rastoarne lumea cu susul in jos. A fost un detaliu pe care l-am neglijat si-un risc pe care nu mi l-am asumat.
Oare de ce?

Constatare

Am citit undeva asta:" Cine face bine ajunge la poarta templului. Cine iubeste, patrunde in sanctuar."

Le fac destul de bine pe ambele si nici macar nu stiu unde se afla templul sa stiu incotro s-o apuc...

Inapoi

Nu mai ravnesc la fericire pentru ca o am deja. Multumirea la fel. Implinirea mereu va fi alta. Linistea mi-o voi recupera treptat, in momentul in care voi invata sa ma detasez de tot ce stiu ca-mi face rau dar ma incapatanez sa raman, sa am si sa-mi doresc.

Nu suntem doi la fel pe acest pamant. Candva traiam linistita pentru ca nu aveam asteptari de la nimeni. Singurele asteptari le aveam de la mine. Stiam ca daca ma dezamagesc ma pot uri o vreme indelungata, dar la un moment dat tot ma voi ierta.
Cand s-a schimbat asta? Cand am uitat cine eram si am ales o alta cale?
Stiu ca mereu voi avea intrebari fara raspuns si raspunsuri la intrebari pe care niciodata nu mi le-am pus.

Ciudat...ma vreau inapoi!Inapoi e un cuvant cu dus si intors. Cel putin azi...