Stiu eu!

Cateodata simti nevoia sa crezi ca pentru cineva in lumea asta esti important. Dar nu, nu esti. Si stii asta de la inceput, dar te incapatanezi sa nu vezi adevarul. Sau sa nu-l accepti. Si nu-l accepti nici macar cand e evident.

Am invatat de-a lungul timpului ca mai presus de toate pentru tine esti numai tu. Inca n-am reusit sa intorc acest lucru in favoarea mea si sa fac din el, totodata, un avantaj pentru o viata sanatoasa.

Candva o sa reusesc...stiu eu!

Camp

Ma uit pe fereastra. Cat vezi cu ochii, numai camp. Poti urla cat vrei, nimeni nu te aude. Fereastra e murdara. Nu conteaza asta, pot privi oricum. Pot privi prin fereastra asta in afara si pot urla in mine pana la epuizare. E prima data cand vad in fereastra, fereastra prin care pot privi in afara, si nu in oameni fereastra prin care pot privi lumea... Nu conteaza ca e murdara...am un camp in fata ochilor si-l privesc. Mereu am stiut ca desertaciunea si goliciunea sunt cele mai greu de suportat. Ma intreb acum oare unde incepe si unde se termina campul acesta...

Gandul de azi

N-a contat in viata asta cat de mult am fost ranita si nu m-a durut intr-atat de tare precum m-a durut cand am fost dezamagita. As putea suporta orice durere, mai putin cea a dezamagirii si cea a autoamagirii. Sunt lovituri grele, sub centura ori in moalele capului.

Si greu ma ridic.

Loc...

Ce faci atunci cand nu mai e loc?

Pleci sau stai la rand. Mie nu-mi place statul la rand. Statul la rand e pentru cei ce au rabdare si se multumesc cu asteptarea. Inlaturarea este si ea o forma de eliberare, de a-ti invinge teama si frustrarile, atunci cand recurgi la ea cu motiv.

Caut si nu gasesc un raspuns pentru toate inlaturarile pe care le-am traversat si din care, surprizator am iesit cu bine.
Nu conteaza ca a ramas inauntru...

Sfat:

E foarte important sa nu ajungi sa te invinovatesti ca te-ai neglijat incercand sa-i ajuti pe cei din juru-ti. Nu te invinovati ca ai incercat sa-i salvezi pe altii cand ai fi putut sa te salvezi pe tine. Incercand si reusind deopotriva sa-i salvezi pe ei, te-ai salvat orecum pe tine. Esuand, te-ai ratat - tot pe tine. In plus, vine o vreme cand egoismul te va urmari de n-o sa-ti ajunga viata intreaga sa urli de durere...


Asadar, sa nu te invinovatesti ca ai incercat sa fii om - poate prea multi incearca asta, insa prea putini reusesc!
Am fost, si n-am fost... n-o sa va spun cat m-a durut de tare sa privesc in urma si sa-mi vad greselile...

Fara sens

Ce sens are ca ai zis sau ai facut ceva de care nimeni nu isi aminteste?
E un fel de vis din care te-ai trezit pana si tu dar din imaturitate nemarginita il crezi inca real.

E cumva fara sens...

Lipsuri

Nu cred sa fi existat moment in viata asta in care eu sa ma multumesc cu cat mi s-a dat. Ceea ce in unele momente ma face sa regret ca am fost lacoma. In momentele de cadere. In celelalte sunt mandra de mine si ma felicit.
Ma lipsesc zilele astea de felicitari si regret. Ei,mai sunt si lipsuri uneori. Am fost prea absorbita de mine ca sa ma gandesc si la asta.

...

A ajuns la concluzia ca nu oamenii pleaca din viata ei ci ea pleaca din viata lor. E precum cu hainele vechi - ii paraseste cu putin inainte sa se fi uzat.
N-a stiut si nici n-a vrut sa invate vreodata sa imparta pe cineva cu altcineva. Cand a simtit ca asta urmeaza sa se intample, a plecat. A plecat fara sa priveasca inapoi, fara sa abia remuscari. Dupa un timp se va intoarce sa spuna doar ca-i pare rau, sa spuna ca nici o clipa n-a vrut sa raneasca, sa spuna ca n-a fost rea nici cu ei, nici cu ea si ca raul nu sta decat in parerile ei, care atunci voi fi tardive.

Si asa va fi mereu...ea isi va aprinde tigara si-si va bea cafeaua pretinzand ca nimic nu s-a intamplat si doar cu gandul va privi inapoi, taind cu privirea fumul tigarii ce mereu s-a invartit in jurul ei incercand sa-i arate cat de mult a gresit.
Insa asta o va sti doar ea...

Si-am continuat ...

Cred totusi ca cea mai buna alegere pe care am facut-o vreodata a fost sa-mi asum riscuri mari si sa nu renunt la vise. Probabil ar fi fost cea mai mare infrangere de pana acum - renuntarea.
Candva imi voi aduce aminte ca am avut un singur vis pentru care am calcat peste orice, peste oricine si oricand a fost nevoie. Candva sau cineva!

Nu-i asa ca...

...ar fi prea curand sa spun ca am pierdut ceva in viata asta!? Mai mereu imi dau seama ca am avut numai de castigat, de cand m-am nascut. Asta e doar inceputul unui lung sir de victorii - sa zicem ca am inceput cu: echilibrul!

:)

In ochii mei -azi- sunt amintirile tuturor refuzurilor, dar si implinirilor pe care le-am avut de-a lungul timpului. Ceea ce ma face sa-mi doresc sa ma privesc mai des!