N-am mai citit de mult o carte. Nu mai am rabdare. N-am mai ascultat o melodie la nesfarsit, pana sa ma obsedeze, sa ma satur de ea. N-am mai facut nimic in ultimul timp. Ma simt obosita. Si fara sens. Fara sensul acela pe care nu-l gaseam nici acum 8 ani, in liceu. Ma simt la fel de...de e copila, de naiva, de "tot ce zboara se mananca".
Din nou nu mai am visele acelea de demult. Am altele. Vreau sa-mi construiesc viata cu ajutor acum. Nu mai vreau sa fiu singura. Exista el undeva in lume, in cunosc deja si ma ajuta, asa cum poate. Exista baiatul meu, nu prea departe, nu prea aproape, dar exista. Stiu asta. si mai exista EL -cel care nu m-a parasit niciodata, cel care ma vegheaza de Sus, cel care ma lasa sa gresesc si ma lasa sa-mi recunosc greselile. Exista oameni care ma suna si exista oameni care nu ma suna, de frica.
Exist eu, rea si bolnava de ura. Exist eu cea care se schimba , cea care ramane la fel.
Exista undeva in spatele meu, anii frumosi ai copilariei mele pe caremi-am promis ca nu o s-o uit niciodata, exista anii grei ai suferintei fara sens ( din nu stiu ce motive si enajunsuri), exista tot ce am mai frumos in mine, toate exist....nu s-au pierdut.
Exista amintirile despre ... despre statul in Unirii pe banci, cu doza de cola si tigara, exista ...exista mersul mult pe jos prin Timisoara, exista un numar d etelefon pe care pot sa-l sun tot timpul, exista "Puteai sa....daca nu aveai gargauni in cap", exista "Puteam sa...daca nu aveam gargauni in cap!". Exista dorinta de a ramane tanara, exista pofta de viata, dupa toata oboseala din ultimele saptamani, exista dorinta de a ca;atori, de a nu sta locului o clipa.
Exista si ultimul an de scoala, exista si locul meu de munca, exista magazinele de unde am cumparat in ultima vreme un strop de fericire, exista acei oameni care imi spun ca am sclipiri in ochi. Exista cei care m-au felicitat pentru cei 23 de ani si exista cei care au uitat...
Cat de multe lucruri exista si eu nu vad nimic din toate astea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu