Doar o vorba sa-ti mai spun

Fumez.Cu o mana imi tin tigara, cu cealalta ma gandesc. Mainile imi tremura pe tastatura pentu ca stiu ca dinlauntrul meu nu ma voi putea opri. N-am mai plans de mult. Nu vreau sa plang. Undeva departe, la 10 cm distanta imi rasuna melodia preferata. Azi am citit atat: "rugati-va sa nu va creasca aripi". Rugati-va mult. Tintiti cat mai jos, cat mai aproape de pamant. Cu capul in nori sa nu fiti niciodata. E nefiresc de dureros sa-ti doresti ceva ce nu poti avea. Uneori ma gandesc ca am tot, sau as fi putut avea tot. Si totusi nu am nimic. Imi lipseste circa 99% din mine ca sa fiu catalogata ca un intreg. Imi lipseste zambetul de altadata, imi lipseste ... dorinta de a mai face ceva... si puterea... Nu mai gasesc nimic in mine, n-am mai cauatat de ceva vreme. Candva gaseam totul. Candva aveam nevoie de 1% ca sa fiu un intreg, dar ma multumeam si puteam trai fara -nu exista perfectiune, exista doar incapacitatea ce a ne vedea defectele. Unde a disparut tot? Unde e... cine??? Zi-mi tu pe cine caut, ce caut, cum caut si mai ales unde sa caut? Sau ce trebuie sa mai fac? Cu cine trebuie sa vorbesc? Pe cine trebuie sa rog sa-mi aduca ce mi s-a furat?

Si mai ales, de unde vine lumina? Ce vremuri, cand puteam sa spun: "Lumina? Lumina tot din mine vine!" De unde sa dezgrop frumosii ani pe care i-am pierdut, pe care i-am schimbat fara sa ma gandesc o secunda?

Nu mi-a ramas decat amintirea care nu ma lasa sa traiesc, nu mi-au lasat decat regretul ca am trait intre oameni ca ei, nu mi-au lasat nimic. A fost unul, au fost doi, au fost toti care mi-au furat ce nu mi-a furat o lume intreaga. Au fost toti care si-au spus ca sunt ceea ce sunt si ca n-o sa ma schimb niciodata. Au fost toti pe care mi i-am imaginat eu BUNI si aproape de mine. Si de fapt, n-a fost niciunul. N-a fost nimeni. Pana si ca am vise am visat. Pana si ca pot sa fiu deasupra tuturor am crezut. Pana si ca n-am mai plans de mult am crezut acum 3 secunde. Pana si ca...

Si daca cineva ma va intreba: "Daniela, tu ce-ai invatat in viata asta?", ce-am sa spun?

Economie...

Am adunat bani si i-am cheltuit pe haine. Am adunat vise, le-am dat foc si-am imprastiat cenusa peste visele altora, am adunat ura si m-am inveninat, am adunat dragoste si n-am fost capabila s-o impart in jurul meu. Am adunat suturi in cur cat sa cladesc un palat, si-am calcat stramb de dimineata devreme, pana seara tarziu.

Si-n visele mele...imense minciuni.

Doar o vorba sa-ti mai spun, Daniela. N-ai fost o femeie slaba precum ti-a placut sa crezi. Ai fost mai mereu, o femeie proasta!
Si i-ai crezut pe toti Nimeni pe tine nu te-a crezut. Nimeni nu te-a crezut ca te doare, pana si trecerea nefasta a unei secunde. Si-ai fost mai mereu victima viselor fara sfarsit din lungile-ti nopti nedormite.
Ca aseara, Daniela...

Exista...?!

N-am mai citit de mult o carte. Nu mai am rabdare. N-am mai ascultat o melodie la nesfarsit, pana sa ma obsedeze, sa ma satur de ea. N-am mai facut nimic in ultimul timp. Ma simt obosita. Si fara sens. Fara sensul acela pe care nu-l gaseam nici acum 8 ani, in liceu. Ma simt la fel de...de e copila, de naiva, de "tot ce zboara se mananca".
Din nou nu mai am visele acelea de demult. Am altele. Vreau sa-mi construiesc viata cu ajutor acum. Nu mai vreau sa fiu singura. Exista el undeva in lume, in cunosc deja si ma ajuta, asa cum poate. Exista baiatul meu, nu prea departe, nu prea aproape, dar exista. Stiu asta. si mai exista EL -cel care nu m-a parasit niciodata, cel care ma vegheaza de Sus, cel care ma lasa sa gresesc si ma lasa sa-mi recunosc greselile. Exista oameni care ma suna si exista oameni care nu ma suna, de frica.
Exist eu, rea si bolnava de ura. Exist eu cea care se schimba , cea care ramane la fel.
Exista undeva in spatele meu, anii frumosi ai copilariei mele pe caremi-am promis ca nu o s-o uit niciodata, exista anii grei ai suferintei fara sens ( din nu stiu ce motive si enajunsuri), exista tot ce am mai frumos in mine, toate exist....nu s-au pierdut.
Exista amintirile despre ... despre statul in Unirii pe banci, cu doza de cola si tigara, exista ...exista mersul mult pe jos prin Timisoara, exista un numar d etelefon pe care pot sa-l sun tot timpul, exista "Puteai sa....daca nu aveai gargauni in cap", exista "Puteam sa...daca nu aveam gargauni in cap!". Exista dorinta de a ramane tanara, exista pofta de viata, dupa toata oboseala din ultimele saptamani, exista dorinta de a ca;atori, de a nu sta locului o clipa.

Exista si ultimul an de scoala, exista si locul meu de munca, exista magazinele de unde am cumparat in ultima vreme un strop de fericire, exista acei oameni care imi spun ca am sclipiri in ochi. Exista cei care m-au felicitat pentru cei 23 de ani si exista cei care au uitat...

Cat de multe lucruri exista si eu nu vad nimic din toate astea...