Mulțumesc!

 Mă mândresc cu calitatea de a fi un om bun, de a crede că sunt în continuare un om bun. O calitate care diferă de la mine la tine. Dar, în cele din urmă, respir datorită gandului ca niciodată nu am fost altfel, decât un om care crede că e bun.

De ceva timp a murit o parte din mine. Cea mai frumoasă parte din mine, partea ce o credeam eu cea mai frumoasă: aceea cu care iubeam oamenii. Oamenii de rând, oamenii... În schimb, mi-a rămas vie, intactă, partea sufletului meu pe care îl hrănește iubirea ce mi-o dăruiesc cei ce niciodată nu mi-au zis: “Te iubesc!”, în schimb mi-au zis: “nu am mai facut nimic din ce făceam înainte sa pleci!”. 

Mulțumesc!

Daca…

Te-as urma legata la ochi, sau as merge cu ochii inchisi dupa tine, fara regret, pentru ca cel mai mare sens al vietii mi l-ai dat tu! As trai doar pentru tine si cu tine, si-as imparti in mod egal fiecare gand ce-l am si, fiecare sclipire din ochii mei ar fi pentru tine, fiecare parte din mine ar zambi nemarginit cand te vede. Nu stiu daca as muri pentru tine, neaparat, dar as trai pentru tine, zi dupa zi, clipa dupa clipa. Niciun moment n-as vrea sa te doara, si m-as gandi in fiecare secunda cum sa te descopar, cum sa te fac sa fii cel mai fericit om de pe pamant. Daca as putea…asta as face!

Insa…

Ma tem ca fericirea nu sta in puterea mea, nu a stat niciodata si probabil nici pe departe nu va sta vreodata. Dar sta in puterea mea sa ma asigur ca fiecare zi e unica, si ca niciodata nu ne va lipsi: dorinta de a ne fi alaturi! Uneori cu sens, alteori stangaci. Dar, alaturi! 

Ca niciodata, azi, viata de trait impreuna este despre a ne proteja, despre a ne avea, despre a face planuri si despre a le duce la capat.

Iti multumesc, asa cum n-am putut multumi nimanui. Nicioada!

Ferestre

 Mereu am cautat ferestre prin care sa pot privi cerul. Cerul parea  Viitorul. Iar Viitorul erai tu, ceva strain care va aparea destul de tarziu in viata mea, dar cu speranta ca ne vom iubi pana la final.  Mereu am crezut ca te voi intalni spre finalul vietii,  cand ar fi unica mea sansa sa cred c-am iubit cu tot sufletul. Sau macar ca am putut iubi, candva. Dar am avut si am sansa acum, cand viata e cea mai frumoasa de trait, pentru ca esti aici. Esti, desi  mereu te-am asteptat, ca un copil care asteapta vara, vacanta, un balon desenat, sau o acadea, niciodata nu te-am chemat. Ai venit, pur si simplu. Sa schimbi orice sens al vietii mele, sa-mi dai sute de motive sa-mi placa sa deschid ochii, dimineata! 

Ai fost dintotdeauna fereastra mea, dinainte sa te cunosc, si vei fi mereu, unicul motiv pentru care merita sa lupt, sa ma pun invers tuturor, si dincolo de toate, sa simt nevoia sa merg inainte! Desi azi pot spune ca ne-am nascut deodata. Ca fara noi, impreuna, nicio clipa de respiratie n-ar fi existat. 

Ferestre sunt multe, sa stii, dar esti unica fereastra prin  care-mi doresc sa patrunda lumina! Fara obloane. Fara sa ma ascund! 

Multumesc…Fara tine, Daniela nu s-ar fi chemat Daniela, nu s-ar fi chemat nicicum, si, cel mai probabil, n-ar fi existat!

Ce fereastra minunata, esti!

Tu

 Despre mandrie, as fi putut vorbi la nesfarsit! Toata viata mi-a fost mandrie si orgoliu si nici macar nu stiu daca ma voi desprinde vreodata de aceste sentimente. Mi-au parut indemne si devastatoare sufletului meu. O eterna suferinta ca din orgoliu am pierdut, pierd si voi pierde cate ceva in viata. Sau tot.

Dar simt mandria asta, azi, ca pe ceva nemaipomenit: mandra ca te am, mandra ca esti parte din viata mea, mandra ca m-am lasat sa ma ai, mandra ca-s dependenta de tine. Caci sunt, fara doar si poate. Fara regrete. Fara indoiala. Mandra, fara orgolii, mandra si supusa tie. Mandra, si cam atat. 

Despre cat de frumoasa sunt, alaturi de tine, despre frumusetea noastra impreuna, despre tine si eu, despre ca nu as renunta o clipa la ceea ce am devenit, langa tine: Asta-i mandria cu care vreau sa merg inainte, iar tu esti orgoliul la care nu vreau sa renunt!

Tu.

Depre azi!

 Sa simti ca ai pentru ce merge mai departe, mai ales in momentele in care  ti se pare ca toate drumurile sunt infundate. Sa simti ca ai pentru ce (sau cine) sa te trezesti in fiecare dimineata, Chiar si in diminetile in care iti pare ca n-ai niciun motiv. Sa simti ca ai pentru ce trai, chiar si atunci cand crezi ca nu merita nicio clipa dusa mai departe.

Privesc in ochii tai, in fiecare zi tot altii, si-mi dai speranta ca pot fi, tot mai buna, tot mai altfel, dar intotdeauna EU! Niciodata nu m-ai lasat sa cad, niciodata nu m-ai lasat sa ma abat de la ce sunt, si intotdeauna ai fost, daca nu fereastra prin care pot privi spre viitor, macar stalpul de sustinere pentru momentele in care am crezut ca nimic nu are sens. 

Indiferent de cum vom fi maine, il am pe azi, azi in care TU esti langa mine, ma indrumi si nu ma lasi sa cad. Si pentru asta, merita mers mai departe, merita trait, iar trezitul de dimineata sa mi se para cel mai bun lucru ce mi s-a putut intampla...