Maine...

Imi pare rau ca nu mai suntem cum eram, si-mi pare rau ca nu ne mai recunoastem cine suntem. Imi pare rau ca viata e cea care ne schimba, si-mi pare rau ca ajungem sa ne ascundem unii altora ceea ce simtim cu adevarat. Imi pare rau ca mai putem doar in gand sa ne mai aducem aminte de noi, si-mi pare rau ca ne gandim sa ne petrecem clipele departe...

Imi pare rau ca dam vina pe viata ca ne schimba, si-mi pare rau ca ne vine greu sa credem ca dupa "noi" ea nu mai are sens. Si cel mai mult imi pare rau ca ne mai agatam doar de "ieri" si de "anii cei mai frumosi" ca sa ne pastram vii amintirile, si-mi pare rau ca nu ne lasam liberi.

Imi pate rau ca nu ne putem tine promisiunea de a ramane la fel. Maine va trebui sa fim altii, maine chiar vom fi altii!

Dor

Mi-e dor sa vad cu arde soarele, chiar si atunci cand el  apune, mi-e dor sa pot sa-ti spun ca stiu cine esti tu cu adevarat, mi-e mai dor sa pot sa-ti spun ca te iubesc dac-o mai simt, mi-e dor sa-ti spun ca nu-mi mai pasa ,  mi-e dor sa pot sa te-ntalnesc oriunde daca mai existi im vremea aia, mi-e dor sa-ti spun ca n-ai sa ma ranesti decat atunci cand sunt in cautarea unui dor de tine,

Mi-e dor sa-ti spun ca dorul, nu e altceva decat o forma prin care nu ma las sa te uit...

Despre cautari!

Aburii unor amintiri mai vechi ma duc cu gandul ca mereu cautam in oameni ceea ce nu gasim in noi.  Neintrerupt cautam. Cautam ceea ce nu gasim la timp, sau ceea ce nu gasim niciodata. Cautam ceva care sa ne intregeasca. Sau pe cineva. Cautam sa-i iubim, poate, peste puterile noastre, pe acesti oameni, sau peste cat pot fi ei iubiti. Cautam sa le multimim pentru ca fac parte din viata noastra si uitam sa le aratam cat sunt de importanti pentru noi. Mai cautam ceva ceea ce am gasit deja, insa suntem preocupati in continuare de infinitele cautari.

Cat despre mine, cautand, mi-am dat seama ca exista intr-unii oameni tot ce ti-ai putea dori sa gasesti in ei. N-as mai vrea sa le multumesc, lor, oamenilor. Ma gandesc sa ii rasplatesc cu aceleasi gasiri, daca vreodata vor cauta...

Iar in eternele cautari, nu-mi doresc decat sa ma opresti si sa-mi spui ca (te-) am gasit deja...

Multumesc 😊

Daca ne-am intalnit prea devreme sau prea tarziu, niciodata nu vom afla. Nu stiu daca exista momentul sau timpul potrivit pentru asta. Iar daca exista, noi nu o sa stim despre el, decat dupa ce a trecut. In schimb, exista timpul si momentul potrivit sa fim noi insine, sa ne descoperim unii pe ceilalti, sa nu ne temem unii de ceilalti si sa ne promitem ca vom fi atenti ca niciodata Sa nu ne ranim.
Mai exista si timpul potrivit sa spunem: da, ceea ce am cautat, am gasit in oameni! Daca abia acum am gasit, inseamna ca abia acum e momentul potrivit!
Iar azi, nu vreau decat sa ma bucur de moment, de timp si de oameni!

Multumesc 😊