Inceputuri

Inceputuri, inceputuri, inceputuri...ma trezesc dimineata si incerc sa-mi induc aceasta stare a unui nou inceput pe care toti il vedeti, numai eu nu. A fost unica mea sansa spre un nou inceput, in alta parte. Nu stiu daca voluntar sau involuntar am profitat. Mereu am trait in trecut, ar trebui sa-l las deoparte, sa ma desprind. Cu timpul lumea va uita. Ma va uita. Ma voi uita si eu pe mine, pe voi insa niciodata.
Greselile, infrangerile, durerile si sufletele frante nu sunt decat o cale spre indeplinirea tuturor dorintelor. Asta daca avem dorinte.
A fost un an bun, asa si trebuie sa se termine. Chiar a fost un an bun si asta o stim cu totii. Pentru mine a fost un an bun.
Mi s-a spus azi ca sunt tanara, frumoasa si casatorita cu un barbat care ma iubeste. Restul nu mai conteaza. Viata ne-o facem cum dorim noi. Ce daca iti mai pui, singur, cateodata, o piedica?

Cazi, te ridici si mergi mai departe. De ce? Pentru ca nu esti singura - esti casatorita cu un barbat care te iubeste, esti frumoasa, tanara si ai o viata inainte. Si mii si mii de inceputuri. Trebuie doar sa iti alegi unul.

Viata!

Te nasti. Plangi. Tare. Iti cresc dintii, cresti si tu. Mama zambeste. Te joci, iti place , mai vrei. Esti murdar, ai mizerie sub unghii, seara te inmoi si stai...stai...te cureti. Mergi la scoala. Nu-ti palce, dar mergi. Ascunzi prima nota proasta, iei prima bataie pentru a mia minciuna, dar prima descoperita. Si plangi. Ai fi vrut sa te joci, sa ai mizerii sub unghii. Mai cresti putin. Furi un sarut, in scara blocului. Si visezi toata noaptea. Te indragostesti. Crezi ca e cea mai mare iubire a ta. Si prima. Iti trece intr-o saptamana. Te indragostesti din nou, esti la liceu, ai o relatie. Dureaza. Dureaza ceva. Pentru ca dureaza, crezi din nou ca e cea mai mare iubire. Te gandesti ca te vei casatori candva. Dar tu esti doar la liceu. Ai teza. Iei nota mica. Nu conteaza, tu visezi. Auzi ca te inseala. Va despartiti. Si plangi, plangi, plangi! Crezi ca tot ce ti-a ramas e ura. Dar nu e asa. Pleci intr-un oras mare. La facultate. Nu-ti place nici aici, dar mergi. Ti se pare greu, ti se pare departe, crezi ca n-o sa faci fata. Si plangi, din nou. Ti-e dor de ceva. Nu de ceva anume, de orice. Mergi in club, bei prima ta bere intreaga. Si-ti place. Si mai bei una. A doua zi nu mergi la scoala. Te doare capul. Ti-e greata. Si plangi din nou. Ai prima sesiune, o treci cu brio. Te intorci acasa. Primesti laude. Iti place, parca mai vrei. Te intorci la prima iubire. Crezi in continuare ca e marea ta iubire. Si-ti place. E anul 2 de facultate. Mergi la primul concert Vama. Iti place, mai vrei. Incepe sa-ti placa viata intr-un oras mare. N-ai mai pleca. Speri sa ramai aici mereu. Iti fura portofelul. Plangi iar. Asta e, mergi mai departe. Termini facultatea. Ai primul loc de munca. Iti place. Da, iti place, te descurci, te lauda. Iti place mai mult. Nu faci nimic, doar muncesti, te distrezi. Nu te gandesti la nimic. Iti dai seama ca prima iubire nici macar n-a fost iubire. Nu mai plangi, zambesti. Iti place ca ai invatat ceva din toate astea. N-ai nevoie de nimic, vrei sa petreci un timp doar cu tine. Si-l petreci. Un an. Doi. Gasesti intr-adevar iubirea adevarata. Te saruta. Auzi primul te iubesc adevarat la 24 de ani. Auzi primul "vreau sa-mi petrec viata cu tine". Iti place. Spui si tu primul te iubesc adevarat , la 24 de ani. Iti place. Suna bine spus de tine. Dar nu...nu-ti pare rau ca nu l-ai zis mai devreme. Faceti primele cumparaturi impreuna, gatiti impreuna, munciti impreuna, mergeti mai departe impreuna.
Te casatoresti. Si plangi. Si zambesti. Mama zambeste si plange in acelasi timp. Ai cea mai frumoasa nunta din lume. Iti place. Esti fericit. E exact asa cum ti-ai imaginat. N-ai schimba nimic din tot ce s-a intamplat. Nimic. Iti amintesti exact tot...tot ce-ti doresti sa-ti amintesti. Nimic in plus.

Si astepti...astepti sa se intample tot ce ai visat tu ca se va intampla. Si-o sa se intample. Si-o sa mai plangi. Si mama va zambi. Copilul tau se va naste. Si va plange. Ii vor creste dinti, va creste si el. Iar tu vei imbatrani. Nu-ti mai pasa. Nu-ti mai e teama decat de Dumnezeu.
Viata asta, in lumea asta, langa oamenii astia e tot ce mi-am putut dori vreodata!
Si zambesc. Nu ma pot gandi la altceva decat la viitor. Nu-l vad, dar il simt - e asa cum mi-am inchipuit eu ca va fi! Din nou, zambesc! Tare...

Timp

"Mai tarziu" devenea "prea tarziu." Sau niciodata chiar.

Nu mai aman nimic. Daca imi vine sa rad, o fac. O fac de fiecare data altfel. Nemarginit. Daca mi-e foame, mananc. Orice, oricand, oricum. Daca trebuie sa iau o decizie, o iau. Daca...daca...totul e daca - si eu fac. Fac cum vreau, cum pot si cum cred.

Mi-a fost mereu teama ca n-o sa am suficient timp sa fac tot ce mi-am propus. De accea nu-mi mai propun nimic. Mare parte a viselor mele au fost implinite. Mai tarziu, pentru mine n-o sa devina niciodata, vreodata! Plus, niciodata n-am avut incredere in timp. In definitiv, macar o data in viata sa faci ce iti doresti...