Mirosul de cafea mi-a placut mereu. Cafeaua mi-a placut. M-am trezit devreme. N-am putut sa dorm. De la oboseala, s-a adunat. a fost un an greu. Foarte greu. Dar e vara acum, e cald. Astept concediul care nu mi se da. Astept concediul meu de odihna nu concediul de odihna al angajatorului. Vreau sa ma odinhesc cand simt eu nevoia sa ma odihnesc nu cand simtiti voi nevoia sa ma odihnesc. Nu ma intereseaza nimic. Imi beau cafeaua. Curand voi aprinde o tigara. Am luat unele decizii. Nu stiu daca sunt cele mai corecte, dar sigur sunt cele mai inspirate. Dupa o saptamana la mare, departe de casa si de tara, cu gandurile limpezi si odihnita peste masura, ma voi intoarce si n-am sa spun: acum ce dracu fac? Toate au o rezolvare, nu putem ramane la fel, nu putem ramane intr-un loc. Ma simt batrana aici, intre atatia oameni noi. Si tineri.
Astazi e ziua in care o sa realizez daca am contat vreodata, daca munca mea e rasplatita macar o data, daca exista intelegere. Si motivare.
Daca nu...La revedere! Eu la mare tot ma duc.
Imi beau cafeaua doar. Si am un gol in stomac. Plin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu