duminică, 10 august 2008

Acasa...

Imi beau cafeaua, pe balcon. Pare o dimineata linistita. Cana alba, cu dungi albastre, sta pe margine. Se goleste. Printre muscatele curgatoare ale mamei, fumul tigarii mele adie usor. Vantul, viclean, il duce departe. Nu stiu unde. In fatza mea, se inalta o cladire, vis-a-vis de sala de sport. Probabil o scoala. Pentru copii.
Pe cer, trei nori se cearta in liniste. Sa nu deranjeze. Soarele isi face loc. Cel putin incearca.
Cred ca o sa fie o zi superba.
Pe strada, doi vecini isi tin copilul de mana, merg la cumparaturi. Sunt o familie fericita.

Acasa...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Cand eram un rebel adolescent, si fumam Rebel, aveam si eu o cana ca a ta!

Suntem suflete pereche!

Love You!

un admirator secred

ASRFU