Everything...

Din nou acasa...

Suntem niste oameni tristi. Si rai.Rai...cu noi. Ne intristam si ne complacem cand aflam ca cineva drag ne paraseste, sau pleaca...ne inchidem in noi si ramanem singuri un timp. Nu ne bucuram de timpul ramas, poate curand n-o sa ne mai intalnim, ne gandim mereu la acelasi lucru: va pleca, noi vom ramane, poate n-o sa ne mai vedem niciodata, desi stim ca nu e asa. DEsi in sinea noastra stim ca mereu se va gandi la noi, ca niciodata n-o sa ne paraseasca. Ca daca o sa avem nevoie de ceva, este suficient sa dam un telefon si cu siguranta ne va fi alaturi, chiar si de la mii de kilometri.
Ne e greu sa acceptam lucruri naturale. Si ne intristam.
M-am intristat ca am gasit casa goala de dimineata.
M-am intristat ca am gasit praf pe tastatura si pe sufletul meu de copil de acasa.
M-am intristat ca nu stiu...
M-am intristat pentru ca au trecut anii..
Cum sa-i fac sa promita ca vor sta in loc, macar pentru cateva clipe?
Sunt acasa. La Bocsa. Pana maine. Dupa ceva timp. Timp care a trecut. Mi-a trecut timpul, cu clientii mei, cu oamenii mei care mi-au promis ca-mi fac reclamatii la OPC, ca ma dau in judecata, ca Orange-ul fura, ca eu imi incarc cartela din banii lor, ca eu le fur creditul ca sa-mi fac salariul, ca-s dulce, ca vor numarul meu, ca ma doare mana daca dezactivez o mesagerie...da ma doare! Si tot asa. Si la fumoar, si in bucatarie, si la casca, si pe scaun, si in e-mail-ul intern. Si peste tot daca te uiti, cate putin din mine e!
Acum sunt acasa. Am praf pe tastatura. Si sufletul meu de copil, nu-l vad. De praf!
De dor...

Mai stii cand...

Mi-am amintit ceva azi...si-am zambit!
Intr-adevar trec anii...
Ma intreb daca pe langa faptul ca am pierdut...si-am pierdut mult(timp), nu cumva am castigat de 10 ori mai mult?

Mai stii cand...ti-am spus ca voi fi mereu aici?

Trec anii...

Trec anii, ce ai pierdut, Daniela? Speranta ai pierdut-o, Daniela...
Lumea ta, Daniela, printre degete ti-a scapat...
Ochii tai, Daniela, Nu mai sunt veseli.
Daniela, stii ce ai pierdut cel mai mult, fara sa simti? Daniela, ai pierdut timpul tau...Timp, Daniela...si vise Daniela...
Daniela...stii ce ai piedut???
Nu...zi-mi tu...

Zi grea...

Ieri, 13 iulie...a fost o zi grea. Am baut cafeaua de dimineata, am luat un mic dejun sanatos, am plecat la strand, a fost frumos, m-am simtit bine, m-am bronzat, am ras, m-am balacit. Am venit acasa, am mancat o supa si am adormit. Deci...pe scurt, m-am distrat, am mancat bine si-am dormit bine. Dupa care am mers cu 17 fara bilet, spre casa mea.
A fost o zi grea, da...ziua in care m-am decis sa ma las de Cola. Si m-am lasat...de aproximativ 12 ore.

In curand o sa ma las de tot...

Parca...

Parca nici Unirii nu mai e ce era candva...aseara mi s-a parut gol. Si rece. La un moment dat Unirii se va stinge. Definitiv.
Unirii nu mai e ce era. N-am mai vazut straduta cea mai frumoasa. Nu mi-am mai amintit cum am stat pe banci, cu umbrela...
Nimic din toate astea nu mi-am mai amintit.
Mi-am amintit doar ca "a parasi nu inseamna neaparat a trada".
O sa cred asta in continuare.
Pana la urama...fiecare va merge pe drumul sau...