Aburii unor amintiri mai vechi ma duc cu gandul ca mereu cautam in oameni ceea ce nu gasim in noi. Neintrerupt cautam. Cautam ceea ce nu gasim la timp, sau ceea ce nu gasim niciodata. Cautam ceva care sa ne intregeasca. Sau pe cineva. Cautam sa-i iubim, poate, peste puterile noastre, pe acesti oameni, sau peste cat pot fi ei iubiti. Cautam sa le multimim pentru ca fac parte din viata noastra si uitam sa le aratam cat sunt de importanti pentru noi. Mai cautam ceva ceea ce am gasit deja, insa suntem preocupati in continuare de infinitele cautari.
Cat despre mine, cautand, mi-am dat seama ca exista intr-unii oameni tot ce ti-ai putea dori sa gasesti in ei. N-as mai vrea sa le multumesc, lor, oamenilor. Ma gandesc sa ii rasplatesc cu aceleasi gasiri, daca vreodata vor cauta...
Iar in eternele cautari, nu-mi doresc decat sa ma opresti si sa-mi spui ca (te-) am gasit deja...