Despre oameni....

Cred ca cel mai important, mai frumos si mai minunat lucru pe care l-am putea face pentru noi, ar fi sa incetam sa ne gandim in permanenta la cei din jurul nostru si sa incepem, de azi, sau poate mai bine de acum, din clipa de fata, sa ne traim viata. Este singura viata pe care o avem si merita sa ne-o traim la maxim, pe nerasuflate, pe saturate. Sa lasam visele deoparte si sa pe traim realitatea. Sa fim mereu lucizi, dar sa ne pastram doza de nebunie pentru momentele in care vrem sa iesim din tipar. Sa nu ne temem, sa nu ne fie rusine, sa fim unici, autentici si impacati cu noi insine. Sa fimcu picioarele  pe pamant, dar sa ne permitem sa fim si cu capul in nori, dar sa ne amintim, zilnic, ca nu exista pe pamant altcineva mai important decat noi. Sa avem grija de noi, nu grija zilei de maine, sa nu ne risipim si mai mult, sa ne iubim neincetat. Noi pe noi, nimeni altcineva!
Cu toate astea, tot ceea ce primim de la oameni este unic, nemaivazut si fara sfarsit. Merita sa-i iubim, merita sa nu-i lasam singuri la inceputuri de drum, merita sa-i ascultam si sa le spunem ca sunt importanti pentru noi, ca am putea trai si fara ei, insa viata ne-ar fi mult mai grea, incolora si fara sens...
Ce sens ar avea o viata pentru noi plina de iubirea noastra, daca am fi singuri pe lume?

Ce as fi facut...

Daca as fi putut, as fi oprit timpul in loc, si-as fi trait la infinit acea clipa. M-as fi asigurat ca e unica si ca e singura clipa din care vreau sa nu mai plec, in care sa stau inca o viata de acum. Daca as fi putut as fi zambit mereu, sa ne ramana doar aceasta amintire, impreuna. Daca as fi putut ti-as fi spus tot ce mi-a trecut prin minte in acele momente, magice. Daca as fi putut, nu m-as fi temut sa-ti spun cat de mult inseamna clipa pentru mine. Daca as fi putut ti-as fi multumit, pentru tot, in special pentru ca n-ai masurat timpul. Daca as fi putut, as fi oprit timpul si-as fi trait, magic, clipa. Dar n-am putut. Tot ce am putut face a fost sa-mi promit ca nu va fi singura clipa, acea clipa...