Din visare...

Poti oricand sa fii ce ai mai fost candva, dar n-o sa fi niciodata ce nu poti fi. Ma intorc azi la adolescenta si la febra ei, numarand secundele care ma despart de acel moment. Ca de fiecare data si ca orice alt moment al meu, si acesta este unic. Imi pare ca fiecare secunda ce trece ma aduce tot mai aproape de momentul in care pentru zeci bune de minute voi fi a absorbita de nostalgia cantecelor pe care le-am fredonat uneori in mine, alteori in gura mare, in lume. Primul concert Vama m-a prins in facultate si in tenesi iar astazi ma intorc la ceea ce eram candva, insa nu ma parasesc deloc pe mine cea de azi, pe mine Daniela cu Alexandra mea alaturi. Despre experienta mea de mama nu vreau decat sa va povestesc ca oricare ar fi ele, visurile se implinesc, dupa ce te obisnuiesti cu ele, dupa ce dovedesti ca esti in stare sa renunti la a le mai visa si sa incepi sa le traiesti cu adevarat, pe bune si pentru totdeauna. Sunt o femeie care acum incepe sa traiasca, o femeie care pana acum s-a pregatit sa dea start pe butonul vietii, sunt o mama care acum invata sa fie mama, sunt o mama care isi imbraca frumos copilul nu numai pe strada, ci si in casa. Insa pana la urma sunt o mama. O mama care azi se intoarce pret de cateva clipe la acea lume pe care si-a creat-o pentru atunci cand se va trezi din visare. Mi-o amintesc perfect si stiu ca de mult ma asteapta...